,,O cină în familie"

103 31 6
                                    

,,Familia nu trebuie să fie cei de sânge, ci oamenii lângă care te simți împlinit

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

,,Familia nu trebuie să fie cei de sânge, ci oamenii lângă care te simți împlinit."

              Christinne adormise neîntoarsă seara trecută

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.


              Christinne adormise neîntoarsă seara trecută. Camera de la etaj cu priveliște către vale și către lacul glaciar Duluth, o făcea să radieze de fericire atunci când se trezise. Nu-și putea lua ochii de la frumosul peisaj pe care-l avea în fața ochilor.

              Își  putea imagina deja cum bea cafeaua împreună cu Ella pe pervazul casei sau în sufragerie lângă șemineu. Pentru ea,  acesta era singurul lucru care îi lipsea în New York, pe lângă aerul curat al locului.

               Și aici erau blocuri și apartamente, doar că mult mai vechi, ca de țară, iar zăpada era mai îmbelșugată, încât cizmele intrau cu totul în omătul alb. Pentru ea, această dimineață era fenomenală, încât pofta de scris o încerca în adevăratul sens al cuvântului.

               Coboară numaidecât pe scări și se îndreaptă spre bucătărie, mergând după mirosul de clătite pe care le adulmeca. Avea halatul ei de mătase, de culoare roșie, iar picioarele desculțe erau avantajate de încălzirea în podea de care dispunea.

                      — Bună dimineața, Christinne! O salută Ella politicos, în timp ce întoarce clătita pe partea cealaltă.

                      — 'Neața, Ell! Christinne privește în jur și se așează pe scaun, alături de cei doi băieți ai Ellei.

                      — Ai mai mâncat cătite? Spune deodată Matisse, băiatul mai mic, născut după Kevin, cu câteva ore în urmă.

                      — Sunt clătite, Matisse. Mereu spui greșit! Îl corectează numaidecât fratele său, apoi își răsfrânge mâna peste frunte, râzând.

                      — Mănânc de câte ori apuc. Dar niciodată nu am mai mâncat făcute de mama voastră. Spune Christinne, cu un zâmbet larg pe buze.

              Fură o căpșună din bol și îi face semn lui Matisse să nu sufle o vorbă, apoi se ridică repede pentru a merge la baie. Graba care o face să-i alerge picioarele fără voia ei, face ca lovitura cu care îl întâmpină pe Jack la colț, să o trântească pe jos.

Povești de Crăciun - FINALIZATĂWhere stories live. Discover now