Povești de Crăciun - FINALIZATĂ

Capitolul 4

Era noapte. În acea seară, Kevin dormea în casa familiei Smith. Sophie nu credea că e un om de încrede. Adică s-a purtat ciudat cu ea atunci când erau singuri. Când a venit Camelia, Kevin se purta ca și cum nu s-a întâmplat nimic înainte.

Tânăra nu putea avea un somn liniștitor. Cuvintele spuse de Kevin o zgâriau pe creier. Din cauza asta, nu a putut să doarmă jumătate de noapte. Noroc că stătea singură-n cameră.

Dintr-o dată, s-a ridicat din pat. A auzit un zgomot destul de ciudat. A ieșit pe o altă ieșire din casă. Afară era viscol. S-a uitat puțin în jur, iar apoi s-a dus din nou în pat. Atunci a adormit.

A trecut și noaptea. Era dimineață. Atunci când s-a trezit Sophie, Kevin plecase deja. Deși băiatul nu a făcut mai nimic, fata era fericită că a plecat. Îl vedea ca pe un dușman. Tânăra s-a ridicat din pat și s-a dus la baie.

Pe capacul de la veceu, a găsit o scrisoare împachetată. A pus-o în buzunarul cămășii de noapte, dar nu a deschis-o. Nu voia să vadă ce scrie acolo. Probabil că va fi ceva de rău, nu de bine.

A ieșit din baie, iar mama ei o aștepta în bucătărie pentru micul dejun. Masa era pregătită, avea să mănânce turtă dulce și lapte. Era bestial! Fata s-a așezat pe scaun, însă mama ei nu se așeza.

- Off, dragă! M-ai tot întrebat de tatăl tău în ultima vreme și ți-am spus că nu e momentul potrivit să-ți spun.

- Da...

- El s-a îmbolnăvit foarte rău când tu nu erai aici, și a trebuit să se ducă la spital. De aceea te-am chemat. Nu mă descurcam singură. Tu poți să faci lucrurile pe care le-a făcut el, pentru că ești tânără. Tu ai doar 27 de ani, iar eu 72. Eu nu am forță să ridic lemnele pe care le ridici tu pentru foc. Poate că mă crezi o lașă. Târziu mi-am dat seama că trebuia să-ți zic adevărul...

- Nu e nimic, dar când îl pot vizita?

- Mâine, doctorul ne-a lăsat mâine. A zis că dacă se face bine, săptămâna asta poate ieșii, dar dacă nu, nu se știe.

- Abia aștept să-l văd!

- Și eu dragă, și eu!

Sophiei nu-i venea să creadă că îl va putea vedea pe tatăl ei. Era nerăbdătoare să-l vadă. Nu-l mai văzuse pe tatăl ei de aproape un an de zile. Fata venea destul de rar pe acolo, doar pentru că nu trăia ca într-o viață de lux. Înainte, ei îi plăceau lucrurile foarte scumpe și creațiile făcute de ea, dar a putut să observe că nu era chiar așa de rău să stai la țară. Uneori, chiar îi plăcea să se ducă în piață. Oamenii erau drăguți cu ea și veseli. Ei nu o stresau la fel ca fanii săi.

- Dragă, la ce te gândești? Văd că ești țeapănă, deși zâmbești.

- Oh, n-am nimic. Sunt bine. Doar mă gândeam dacă Kevin va mai veni pe aici. "Ne-am înțeles bine aseară".

Minciuna Sophiei a mers de minune! A zis repede ceva pentru că nu voia să primească prea multe întrebări de la mama ei. Devenea enervant.

- Bine! Văd că ai terminat de mâncat. Ai putea să ștergi praful din sufragerie pentru mine?

- Da, sigur!

Sophie s-a ridicat ușor de la masa din bucătărie și a plecat tiptil, tiptil spre sufragerie. A luat cârpa, a udat-o și a atins-o de marginile negre ale televizorului. S-a oprit. A sințit ceva în buzunar. Era scrisoarea de la Kevin. Deși a spus că nu vrea să o deschidă, tot se gândea la ce ar putea să scrie în ea. A desfăcut-o delicat și a început să o citească în gând. Scria așa:

" Dragă Camelia,

Te rog, du fata acasă și lasă-mă să te ajut. Oricum, ea nu face nimic pentru tine. Dacă nu mă crezi, asta e, dar îți spun cinstit că Sophie nu face treabă bună. Apropo, sunt șanse mari ca Sirius să nu spraviețuiască. Doar a făcut una din cele mai periculoase boli. Și să revenim la Sophie, oricum nu te va ajuta prea mult, pentru că nu-i place să facă treaba asta. Acum, te las!

Cu prietenie,

Kevin

Sophie a citit de multe ori scrisoarea. Nu-i venea să creadă ce a scris Kevin pentru mama sa. A strâns-o în mână până când s-a mototolit, apoi a aruncat-o nervoasă pe geam. A aterizat fix în coșul de gunoi. S-a uitat atentă la ea. Camelia nu avea să o apuce din coș. Îi era prea scârbă să-l strângă dar să mai ia ceva din el. După ce scrisoarea era de ne atins, tânăra și-a văzut din nou de curățenie. A terminat repede. Voia să o facă mândră pe mama sa. După ce a termiant, fata a băgat cârpa sub jetul de apă de la baie și a pus-o să se usuce pe calorifer.

Ziua a trecut repede. După câteva ore decând Sophie a șters praful, s-a înserat. Fata nu a mai făcut mare lucru după. Adică, a citit din carte, a mai lucrat la rochie, a mâncat, a băut un suc, și s-a uitat pe telefon.

Când s-a însrat calumea, tânăra s-a dus să se spele pe dinți și s-a băgat în pat. A închis ochii. Intrase din nou în lumea viselor. Culoarea negră îi bântuia ochii negrii. Nu mai simțea nimic. Brațele ei parcă erau invizibile la fel ca sunetul de astfel. Nimic nu se mai vedea și simțea. Totul parcă trecuse printr-o secundă. Ziua, activitățile și orele. Cărțile stăteau și ele adormite pe rafturile strălucitoare de lemn ale bibliotecii din camera Sophiei. Totul era liniștit. Nu mai era veselie.

Mâine avea să fie o zi mare. Una excelentă de astfel.