Povești de Crăciun - FINALIZATĂ

,,Peripeții în Carlton County"

,,Dacă poți râde când ești nervos, poți zâmbi și când plângi!"

           Christinne era mai mult decât încântată de peisaj. Deși nu-și putea imagina vreodată că o emoționează o priveliște de la sat, odată ajunsă în Carlton, peisajul era în totalitate doar pentru ea. .

            Ferma îi surâdea de departe, încă de la mașină, iar mirosul de fân nu putea fi asociat cu zăpada albă, pe care își făceau veacul câteva animale. Chris își imagina deja perioada în care voia să vina înapoi aici, pentru a scrie o carte despre tot ceea ce vede. Strict despre asta.

            Drumul poleit până la fermă era îngust, încât nu putea fi străbătut cu mașina, așa că, orășenii ca ea erau nevoiți să-și pună la bătaie cizmele, în cazul ei, acest aspect nu părea a fi o mare dilemă.

                   — Ai grijă pe unde calci, poți strivi un arici. O atenționează Jack, zâmbind drastic pe sub mustăți, așteptând în orice clipă ca ea să se întoarcă către el.

                   — Mincinosule. Aricii hibernează în perioada asta! Ținând garda sus, femeia putea anticipa cu desăvârșire orice atac împotriva ei.

                   — Te pricepi, mă gândeam că îmi vei sări în brațe. Zâmbetul lui o făcea pe Chris să îl soarbă din priviri.

              Bărbatul rămas în urma sa, privea ferma cu multă înduioșare, întrucât nu avusese niciodată ocazia de a-i prezenta o femeie. Ea era unica și singura femeie ce putea spune că a fost acolo cu adevărat.

                    — Sper să-ți placă aici. Poate nu este pe gustul tău, tu fiind obișnuită cu orașul mare, dar este ceva de valoare.

                    — Glumești? Este cel mai viu loc pe care l-am văzut vreodată! Și spun asta eu, cea care trăiește zilnic în haosul primordial al New York-ului.