♡
Suntem un grup de 4 autoare, dornice să vă facă Crăciunul întâmpinării anului 2022 plin de iubire, prietenie, magie, familie și nu în ultimul rând, plin de zăpadă.
Ne-am aliniat aici pentru a concepe o carte bazată pe 4 poves...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Dar îmi alung gândurile nebunești și-l privesc în acei ochi negri simțind cum frica de-a nu fi refuzată datorită atât de multor servicii făcute de el și familia lui mie, îmi taie pur și simplu răsuflarea. Dar nu mă opresc. Nu pot opri sentimentul de a cere ajutorul singurei persoane care știu că nu m-a refuzat deși nu mă cunoștea..
Astfel, cu ochii închiși, frica pulsându-mi emoțiile l-a cote inimaginabile în timp ce inima stă să-mi sară din piept datorită lor; reușesc cumva să m-agăț de o forță invizibilă care-mi permite să-mi strâng pumnii în jurul trupului ca de ultima picătură de viață din mine.
— Mă vei ajuta să-mi găsesc..., e tot ceia ce buzele mele reușesc să spună, simțind cum aerul din jurul meu devine tot mai puțin, iar tăcerea absolută stă să mă-nnece în amarul gustului ei.
Și-mi deschid ochii confuză, fiind sigură că Angel deja nu mai e prin preajmă. Însă când mă lovesc dur de privirea lui ca de un zid al confuziei și tăcerii, încep să mă gândesc tot mai mult ca nu cumva să greșesc în încercarea de a-l trage după mine într-o căutare nebună, oarbă și-aproape imposibilă de a-mi găsi sora pe care nu am văzut-o din copilărie.
Și-ncep apoi să mă întreb, oare cum arată? unde e? cum e? cine e? Ca văzând și-amintindu-mi că nu voi găsi nici un răspuns acestor întrebări prin simplul motiv că nu îl am, să-nghit în sec și să slăbesc puțin strânsoarea pumnilor mei chiar dacă bătăile inimii mele încă sunt destul de accelerate.
Sper doar să nu fac naibii vreun infarct!
— Ce? întreabă el după câteva clipe de tăcere, uniunea curbată a sprâncenelor lui groase dându-mi de înțeles confuzia ce deja i se citește pe chip.
— Sora, zic cu jumătate de glas, de parcă cineva mi-ar fi oferit doar o jumătate din paharul cu apă cerut.
Și-ncerc să citesc răspunsul în ochii lui ciocolatii, însă nu reușesc deloc să văd dincolo de zidul protector pe care mi-l afișează. E ca și când aș ști că e ceva dincolo de liniștea, calmul și protecția din ochii lui; însă nu am nici o idee despre părerea lui legată de mine și insistențele mele.
Și sper așa de tare să nu mă-nșel deloc în privința lui!
— Soră? întreabă confuz, făcând un pas în spate și permițându-mi să respir ceva mai linișitită. Tu ai o soră pe care o cauți? spune din nou, făcându-mă sănghit în sec în timp ce-mi simt mâinile devenind tot mai reci.
Atât de reci c-ai zice că le-am scos dintr-un ghețar!
— Da, răspund cu jumătate de glas, privirea alunecându-mi rapid pe trupul lui până jos pe podeaua din lemn.
