Povești de Crăciun - FINALIZATĂ

Capitolul 3

[6:32 pm, 10/01/2022] Agatha~: Încă mai erau norii negrii pe cer. Sophie, nu a mai vazut așa ceva. La oraș nu se întâmplă aceste dezastre. La oraș erai salvat.

Tânăra s-a ridicat din pat și s-a dus pe hol, un hol lung, dar lat.

A mers tot înainte. A deschis ușa de la bucătărie și a intrat înăuntru.

Mama ei a adormit pe canapea.

Fata, s-a dus spre chiuvetă și a început să spele restul vaselor. Când a terminat, s-a îndreptat spre canapea și a pus o pătură pe spatele mamei sale. După, a închis televizorul și a ieșit din cameră.

Când a ieșit afară, a putut observa cum norii negrii se desprindeau unii de alții. Sophie, s-a dus spre grajd și s-a cățărat pe mascul. A ieșit din curtea casei și a început să se plimbe pe drumeagul plin cu pietre micuțe. Bălți mari de câțiva centimetri se întindeau liniștite pe podea.

Calul a început să alerge spre înainte. Era un sentiment plăcut să alerg cu calul prin băltoace. Parcă te linișteai în timp ce făceai asta.

După ceva timp de la plecarea lui Sophie, ploaia a încetat, dar a început ceva și mai frumos. A început ninsoarea! Fulgii mari de zăpadă se desprindeau încet de cerul aproape senin. Nu a mai nins până atunci! Să zicem că e un miracol.

Norii erau din ce în ce mai puțini, iar cerul aproape era senin. Începea să fie o zi plăcută.

Tânăra se simțea din ce în ce mai bine. Nimic nu o mai putea întrista în acest moment. Mergea tot înainte fără să simtă durere. Deși mergea înainte, nu prea știa zona aceea. Nu că o interesa neapărat, dar trebuia să știe și pe unde merge.

Din instinct, s-a oprit. Totuși, trebuia să știe pe unde merge. Tânăra s-a întors înapoi. A luat spre înainte. A mers tot înainte pentru o lungă perioadă de timp. Dintr-o dată, s-au zărit două drumeaguri. Unul asfaltat și unul pietruit. S-a luat după cel asfaltat. Deși, Sophie avea puține dubii în legătură cu drumul. La început ea a mers pe unul pietruit...

S-a gândit puțin, dar tot pe acolo s-a dus. Mai înainte parcă își văzuse casa. A alergat spre ea. Atunci, calul s-a oprit și s-a dus în altă direcție. Tânăra a tot încercat să-l ducă în față. A reușit, dar cu greu.

După câtrva minute, și-s dat seama că nu era casa ei. S-a uitat neliniștită în jurul ei. Înainte nu mai era nimic, iar casa mamei sale era pe o stradă destul de aglomerată.

S-a întors pe unde a venit. A început să alerge. Tinerei îi era foame. Voia să fie din ce în ce mai repede acasă.

Într-un final, a ieșit de pe stradă. S-a dus spre drumul pietruit și plin de case. Acea astradă era cea corectă pentru că nu mai era alta. A alergat tot înainte. După vreo zece minute, a ajuns la casa ei "adevărată".

Aceasta, a intrat în curte și a băgat masculul în grajd. Fata a intrat în casă și a put să o observe pe mama ei care pregătea cina. Ea, s-a așezat pe canapea și și-a luat telefonul. Emma, o prietenă bună de a ei, a sunat-o în timp ce ea era pe drum. Sophie a sunat-o din nou.

- Oh, hey dragă!

- Heyy Emma, scuze că nu ți-am răspuns. Mă pimbam cu calul pe afară și nu am avut telefonul la mine.

- Nu e nimic. Am vrut să te anunț că trebuie să creiezi o rochie nouă sau ce vrei tu.

- Oh, o să mă gândesc la asta. Promit că o să încerc să fac ceva.

- Bine!

- Mulțumesc că mai anunțat!

- Cu mare drag!

- Acum te las, trebuie să mănânc cina. Ne mai auzim noi.

- Da, sigur!

A închis. Trebuia să creeze ceva până la Crăciun.

Sophie, și-a luat niște material și s-a dus la mașina de cusut. Nu știa exact ceea ce făcea, dar la prima vedere părea cu o rochie. Probabil că o va face destul de groasă, perfectă pentru Crăciun

După câteva ore de lucru, Sophiei i se făcuse somn, dar trebuia să mănânce cine făcută de mama ei.

- Dragă, vin-o să mănânci!

- Bine!

- Apropo, vom avea un invitat în această seară.

- Cine?

- O să vezi cât mai curând.

Pe ușă, a intrat cineva. Era un bărbat, unul înalt și slab. Totuși, părea destul de încruntat.

- Bună Kevin!

- Hey, Camelia!

- Sophie, vă las puțin singuri. E cineva la poartă.

- Bine...

Camelia a plecat afară, iar Sophie cu Kevin au rămas singuri în încăpere.

- Așa, am înțeles că ești un designer faimos, nu?

- Am, da , doar că fac o pauză de la autografe.

- Nu-i nimic, dar vreau doar să-ți spun ceva!

- Te ascult!

- Mama ta nu te iubește. Doar te folosește. Să ști că nu face nimic din ceea ce spune. Eu fac totul!

Tânăra s-a uitat confuză la el. Era imposibil să fie acesta adevărul!

A lăsat asta pe altă dată și a încercat să se gândească asupra mâncării. Totuși, avea un sentiment căci Kevin o minte. De ce ar mai fi chemat-o acolo dacă nu are nevoie de ajutor?

Într-un final, mama ei a venit în bucătărie. Ea a readus vorba în încăpere.

Ziua nu a fost nasoală. Totul s-a întâmplat pas cu pas. De la cal până la discuția privată cu Kevin. Băiatul acela avea să-i strice toate visele. De ce îl ura atât de mult? Doar de la niște cuvinte idioate spuse de el? Bineînțeles că nu erau adevărate, s-au cel puțin așa spera ea. Când avea să se termine asta? Deja nu mai suporta fața lui Kevin. Era una înșelătoare!

A trecut repede și ziua asta. Sophie s-a dus spre camera sa și s-a așezat în pat. A intrat în lumea viselor. Avea să urmeze o nouă aventură în curând!