♡
Suntem un grup de 4 autoare, dornice să vă facă Crăciunul întâmpinării anului 2022 plin de iubire, prietenie, magie, familie și nu în ultimul rând, plin de zăpadă.
Ne-am aliniat aici pentru a concepe o carte bazată pe 4 poves...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Azi era o zi mare. Sophie avea să-și vadă tatăl după o lungă perioadă de timp.
În acea dimineață, fata s-a trezit mai veselă ca niciodată. Abia aștepta să-l vadă pe Sirius, tatăl ei.
Când fata s-a ridicat din pat, a zbughit-o spre baie. Avea să fie gata înaintea mamei sale. Când a ieșit din baie, a văzut-o pe mama sa pe hol.
- Neața, scumpo! Să te pregătești pentru vizită, dar să ști că nu vom sta mult.
- Tot e bine decât nimic! Zice ea veselă. Camelia s-a uitat la ea zâmbind. Probabil că și ea era nerăbdătoare să-l vadă.
După puțin timp, fetele s-au dus împreună la masă. Trebuiau să ajungă la spital până în ora 14:15, astfel doctorul nu le va mai lăsa în salon.
După ce Sophie a mâncat, s-a dus repede să se îmbrace. Și-a pus o geantă roșie cu picățele albe pe umăr și s-a dus spre grajdi. Voia să fie cât mai repede la tatăl ei. Din păcate, nu puteau să se ducă cu mașina pentru că zăpada era foarte mare. A urcat și mama sa pe cal și au pornit la drum.
Masculul Sophiei și femela Cameliei mergeau în același timp. Sophie a început să meargă puțin mai repede. Camelia a venit după ea, dar puțin mai încet. La vârsta de 72 de ani nu prea era amuzant să mergi cu o viteză mare pe cal.
Au ajuns destul de repede, dar aveau să stea la coadă. Atunci când fata a văzut coada, a început să tremure. " Nu aveau să ajungă la timp" . Aproape era 14:15, iar fata tot spera să treacă mai repede coada. Era nerăbdătoare să-l vadă pe Sirius.
Timpul trecea, doar nu stătea pe loc. Sophie era din ce în ce mai stresată că nu vor ajunge la timp pentru vizita lui Sirius. Mai aveau doar 15 minute! Tânăra, încerca să se calmeze. Și-a dat seama că dacă era stresată, nu avea să câștige nimic. Și-a pus mâna la inimă și a început să tragă aer în piept. Când ea s-a uitat la Camelia, părea și ea agitată, pentru că și ea aștepta să-l vadă cu nerăbdare pe soțul său.
Sirius avea: părul cârlionțat, dar roșcat, ochii verzi la fel ca smaraldul, un nas mic și era destul de înalt pentru vârsta sa.
Un doctor a început să strige la un microfon, dar era atât de multă gălăgie încât nu se auzea nimic.
- Camelia Smith? Mai țipă el o dată. Camelia a ridicat repede mâna și a tras-o pe Sophie. Când au ajuns în fața doctorului, acesta le-a condus pe un hol mare.
- Stați puțin! Mă duc să îi spun lui Mr Smith de apariția voastră.
- Bine, spune ea.
Doctorul a intrat în cabină, iar fetele au rămas singure pe coridor. Tânăra era nerăbdătoare. Doctorul a ieșit din cabină și a intrat înapoi cu cele două doamne.
- TATA! Strigă Sophie!
- Oh, draga mea! Ce dor mi-a fost de tine! Cum mai merge cu jobul tău?
- Bine, doar că m-am gândit să fac o pauză de la el în acest Crăciun.
- Foarte bine fata mea, foarte bine! Sunt mândru de tine și alegerile tale. Ce ai mai făcut aici?
- Păi, m-am plimbat cu calul, doar că m-am rătăcit, am mai cusut pe la baza unei rochii de iarnă, am făcut curat și am mai mers în piață.
- Bravo, bravo! Sirius se uita cu o față blândă la Sophie. Așa se uita și la Camelia.
- Dragă, voi face tot posibilul să fiu acasă de sărbători. Chiar vreau să stau cu voi la masa de crăciun.
- Bine...
Bătrâna se uitat neîncrezătoare la soțul ei, dar a schimbat repede privirea.
- Îmi va fi dor de voi. A, da, Sophie, nu asculta de ști tu cine. Vrea doar să-ți i-a locul. Nu-l crede, bine?
- Bine, tata!
- Te iubesc!
- Și eu!
-Ne mai vedem noi.
- Da, cred...
Atunci, doctorul a intrat în cabină și le-a scos pe fete afară. Tânăra a început să plângă de tristețe, dar nu avea ce face. Măcar l-a văzut pentru câteva minute. Îi era dor de el, deși abia a vorbit cu el.
Sophie a plecat împreună cu mama sa spre casă. Și dacă se milogeau la doctor să le mai lase, degeaba.
Într-un final, au ajuns acasă. Au pus ceva de mâmcare pe masă și au început să mănânce. Au terminat de mâncat și atunci fiecare și-a văzut de treabă. Sophie s-a dus spre camera ei și a început să mai lucreze la rochie. Fiecare cusătură trebuia să fie făcută bine.
După încă o oră, fata s-a dus spre ieșirea din casă. S-a așezat pe terasă și s-a uitat spre înainte. Aproape era întuneric.
A stat acolo câteva minute, apoi a reintrat în casă. S-a dus în bucătărie și a început să scrie ceva pe un caiet. A stat acolo ceva timp, iar apoi s-a dus spre camera sa. Practic de unde a venit. S-a dus la baie și și-a făcut un duș rapid. S-a spălat pe dinți și și-a pieptănat părul de culoarea neagră. A ieșit din baie și s-a băgat sub plapumă. Și-a luat cartea de pe noptieră și a început să citească. Deși mereu îi vrnea să închidă ochii de oboseală, nu voia să facă asta. Voia să mai țină această zi minunată.
Oricât a încercat ea să nu doarmă, nu a reușit. După câte încercări a avut, ochii ei au cedat. Parcă se scufundaseră la fel ca un vapor atunci când intră în adâncul apei. Atunci când adormeai, nu mai simțeai nimic. E la fel ca atunci când te scufunzi în apă și stai acolo, fără să îți salvezi viața "magică" pe care o mai ai. Totul s-a terminat și în ziua aia. Va urma o aventură în curând. În curând...
