♡
Suntem un grup de 4 autoare, dornice să vă facă Crăciunul întâmpinării anului 2022 plin de iubire, prietenie, magie, familie și nu în ultimul rând, plin de zăpadă.
Ne-am aliniat aici pentru a concepe o carte bazată pe 4 poves...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Seara a trecut repede și în acea zi. Se apropia din ce în ce mai mult Crăciunul, iar Sirius avea să fie acasă.
Sophie s-a dus la mașina de cusut și a mai lucrat puțin la baza rochiei. Aproape o termina.
Decând este aici, Sophie a pus mâna pe telefon doar de două ori, iar când era la oraș, punea mâna pe el în jur de 7-8 ori pe zi. Nu e neapărat rău să stai fără telefon.
Fata s-a dus spre dulap. Acolo erau câteva creații de ale ei. A luat perechea de dresuri negre și a așezat-o lângă baza rochiei neterminată. Aveau să facă o echipă perfectă. A lăsat asta și Sophie a trecut mai sus la rochie. Acolo era cea mai grea parte dintre toate. Când lucra la mijloc, s-a înțepat puțin la deget din cauza unui cui de la geam. Degetul a început să sângereze. Și-a luat repede un șervețel și l-a înfășurat pe deget. Nu voia să-i curgă prea mult sânge.
Într-un final, sângele s-a oprit. A luat șervețelul și la aruncat la gunoiul de sub birou. Și-a continuat treaba. Trebuia să termine rochia până pe 24 decembrie. În zilele astea, trebuie să o termine chiar dacă era în vacanță. Atunci, mama ei a intrat în camera tinerei.
- Oh, hey!
- Uh, hey draga mea! Cum ai dormit?
- Bine!
- Voiam să te întreb dacă vrei să mergem la târgul de crăciun, dar să ști că trebuie să mergem cu mașina. Ești de acord?
- Da, sigur! Mă pregătesc imediat de plecare.
- Bine, te aștept în bucătărie.
Sophie a lăsat rochia pe masă și s-a pregătit de plecare. Și-a prins părul negru, dar puțin ondulat într-o coadă perfectă de cal. Sincer, i se părea că îi stă destul de bine. A mers la ușă și și-a pus ghetele vișinii și a ieșit din cameră. Atunci a ieșit și mama sa din bucătărie. Au ieșit împreună din casă și au urcat în mașină. Au pornit la drum.
După două ore de mers, au ajuns la târg . Au coborât din mașină și s-au dus la intrare. Au intrat înăuntru înăuntru. Erau o grămadă de tarabe pline cu tot felul de bunătăți. Cozile mari de cel puțin 10 oameni.
Când Sophie s-a uitat la stânga, a putut să observe o tarabă cu ciocolată caldă. A mers direct spre ea. Deși abia a ieșit din mașină, putea să simtă cum frigul îi bântuia oasele. A luat ciocolata și a început să bea ușor din ea. Era mult mai bine. Mâinile deja începeau să i se încălzească.
Un brad mare, era poziționat în centru. Acesta avea vârful rămurelelor albe. Globurile erau de culoarea aurie și roșie, iar steaua era de culoare albastră. După ce Sophie și-a băut ciocolata caldă, s-a dus împreună cu mama sa spre brad. Era și mai frumos de aproape!
Fiecare om era fericit acolo. Nu exista tristețe în acel moment. Atunci, Sophie s-a gândit ca atunci când va veni Sirius acasă, îl va aduce și pe el. Probabil că se va bucura mult mai mult decât ea.
- Vrei să facem o poză la brad?
- Da, de ce nu!
Sophie s-a așezat întro poziție și a început să-și facă poze, dar parcă lipsea ceva, dar ce? Era totul! Brad, muzică, fericire...
Cele două s-au dus la o tarabă cu clătite.
- Cu ce o vrei?
- Ciocolată și banane.
După ce au luat clătitele, s-au mai plimbat puțin pe acolo, dar nu era mare lucru. Nu prea mai știau ce să facă.
Imediat după, un dom s-a urcat pe scenă și a început să țipe ceva la microfon.
- EVACUAREAAAAAAAAAA! TÂRGUL A LUAT FOC! IEȘIȚI CÂT MAI REPEDE DIN EL!
Atunci, toți oamenii au început să iasă speriați. Din târgul de crăciun. Când Sophie a început să fugă, a văzut o fetiță care încă se uita la brad. Problema era că e singură. Ea s-a dus repede spre fetiță. A luat-o în brațe și a fugit cu ea spre ieșire. Atunci, ea a șoptit ceva.
- S... Sophie?
- Șșșș!
Când Sophie i-a răspuns, aceasta a tăcut. Nu voia să o deranjeze pe tânără.
De oboseală, Sophie s-a oprit câteva secunde, dar fix atunci venea o doamnă spre ea.
- Oh, Emma! Nu mai fugi de lângă mine! Doar ți-am spus asta.
- Îmi pare rău, mami...
Tânăra a lăsat fetița jos. Aceasta s-a dus împreună cu mama sa în altă direcție.
- "Cred că știu doamna aceea" Își zise Sophie în minte.
Fata a urcat cu mama ei în mașină și au pornit spre casă. Trebuiau să meargă repede.
După alte două ore, tânăra a ajuns acasă. S-a schimbat în pijamale și s-a așezat pe canapea. Avea să se culce în curând. Deja era târziu.
Se gândea să se culce, dar parcă nu-i era somn. De ce oare? Se tot gândea la fetița aceea, dar ce era rău în legătură cu ea? Doar a salvat-o, nimic mai mult. Ce era așa de rău că a făcut asta? La urma urmei a făcut un bine, nu un rău...
Ea s-a dus la toaletă. S-a spălat pe dinți și pe față și s-a dus spre camera ei. S-a așezat la masă și a mai lucrat puțin la rochie. Dacă nu-și lua mașina de cusut la ea, era super nasol. Îi lua o grămadă să o facă de mână.
După puțin timp, s-a băgat în pat. Era obosită. După ce și-a închis ochii, a adormit imediat. A intrat în lumea viselor într-o secundă.
~Simțea că este la mare, pe un scaun și bea o limonadă. Soarele călduros o mângâia pe abdomen. Se simțea bine. Copiii se jucau cu mingea, apa era liniștită, muzica se auzea bine, ce putea lipsi? Nimic, exact. Totul era aici. Lângă ea și cu ea. Nu mai lipsea nimic. Lumea era în siguranță.
