Povești de Crăciun - FINALIZATĂ

Capitolul 8

Era toiul nopții. Mai erau 9 zile până la Crăciun. 9 zile până când Sirius va veni acasă. Camelia și Sophie Smith abia așteptau asta.

Deși Sophie era mare, își iubea părinții mai mult ca orice. Nu era mare lucru, dar în afară de ea Sophie nu mai are pe nimeni din familie. E logic să-ți iubești părinții mai mult decât orice, mai ales dacă nu ai iubit sau copii. Totuși, Sophie are atâția fani, dar nu se poate bucura cu ei. De ce? Un designer faimos ar trebui să fie fericită, dar de cele mai multe ori Sophie nu e. Atunci cum ar putea fi fericită? Nu va putea mereu să stea cu părinții săi...

Într-un final a venit și ziua. Fata s-a ridicat din pat și s-a dus spre baie. S-a schimbat și apoi s-a dus în bucătărie. Când a venit în bucătărie, mama ei făcuse turtă dulce. Fursecuri, turtă dulce, pahar cu lapte, era cel mai bun mic dejun pe care îl mâncase vreodată Sophie. Ea s-a așezat la masă și a început să mănânce turta din farfurie. Era extraordinar de bună! Nu mai mâncase o turtă dulce așa de bună în viața ei! Până și cea făcută de bucătăreasa ei era mai proastă.

- Neața, dragă! Cum ai dormit?

- Foarte bine!

- Mă bucur! Astăzi vom decora restul casei de Crăciun.

- Abia aștept, a zis fata.

Sophie s-a uitat fericită spre mama sa. Aștepta cu nerăbdare să împodobească casa.

Unii oameni doar își fac bradul și atât. Ei nu își împodobesc casa cu diferite ornamente de Crăciun . Nu vor să facă asta. Ei cred că e cheltuială degeaba de bani. Poate că au dreptate, dar care mai e farmecul dacă îți împodobești doar bradul. La urma urmei e frumos să le faci pe ambele.

După ce Sophie a terminat de mâncat, s-a dus imediat la restul cutiilor de lângă brad. A desfăcut una cu niște moși și căsuțe de lemn sau plastic. A început să îi pună la geam. A pus câțiva și pe bibliotecă. Totuși, parcă lipsea ceva. Ah, dar, muzica de crăciun. A ales un playlist de crăciun de al lui Elvis Presley, regele rocku-lui. Deși murise de mult, melodiile lui încă erau în inima unui designer. Era cântărețul ei preferat și încă este.

După ce a stat puțin pe loc, Sophie s-a reapucat de ornatul casei. A mai pus câteva case, dar atunci a venit și mama sa.

- Mama?

- Da?

- Îmi poți spune te rog, cum te-ai întâlnit tu cu tata? Zic eu în timp ce puneam niște beteală albastră pe la geam.

- Ah, da. Sigur!

" Eram la sfârșitul facultății. Am vrut să plec la București ca să-mi întâlnesc verișorii. Drumul îl făceam cu trenul. Atunci, prietena mea, Carmen mi-a spus că trenul pleacă la 20:30, iar eu am crezut-o. Am ajuns în gară la 20:20. Noi ne-am uitat pe panoul cu plecări și arăta că trenul nostru deja plecase. Pentru că nu am avut altă variantă, l-am luat pe cel de la și jumătate. În el era Sirius cu câțiva prieteni de ai săi. Când am ajuns la București, mi-a cerut numărul de telefon. Eu i l-am dat. Apoi, am început să ne întâlnim în oraș. După câțiva ani de stat împreună, într-o dimineață a pus inelul de căsătorie sub perna pe care dormeam. Eu am acceptat, bineînțeles. După un an, ne-am căsătorit, mai târziu te-am făcut pe tine". Așa ne-am întâlnit noi.

- Wow, zic eu mirată.

- Știu! E puțin c-am ciudat, dar nu ai ce să schimbi. Oricum, îl iubesc pe Sirius.

- Eh, asta e bine, zic eu în timp ce puneam niște Stikere la geamuri.

- Da, ai dreptate.

Ne-am continuat treaba. Deși nu era una grea, era obositoare. Trecuse deja o oră decând a venit mama lui Sophie.

După ce a terminat cu geamurile, a făcut o mică pauză. O dureau mâinile.

- Mă duc până afară să trag o gură de aer Vin în câteva momente, zice ea.

Am ieșit din casă. Oricum aproape am terminat de ornat. Mai aveam luminițele.

În acel moment, câțiva fulgi de zăpadă au început să cadă lent spre pământ. Era frumos! De o dată a început să sune telefonul. Era Emma.

- Da, ce este? Zice ea.

- Fată, ai primit o grămadă de mesaje de la fani. Apropo, ei cred că ai părăsit țara din cauza că nu ai mai dat niciun semn.

- Uh, nu știam!

- Ai face bine să faci ceva dacă nu vrei să fi urmărită de poliție.

- Oh, mulțumesc că mi-ai spus! Acum te las pentru că trebuie să fac ceva.

- Stai, nu închid...

Sophie a închis telefonul. Știa că atunci când va veni acasă, Emma nu o va mai băga în seamă, dar asta este, nu ai ce să faci.

Fulgii s-au așezat repede pe podea. Stratul de zăpadă era în de 1cm. Sophie a făcut un bulgăr și l-a aruncat în geam. Camelia s-a uitat furioasă la ea. Probabil că o speriase că a făcut asta.

Ziua a trecut repede, iar noaptea a început să-și facă apariția. Sophie s-a dus spre camera sa și s-a băgat în pat. Imediat a intrat în lumea viselor.

~

In bucătărie, Camelia vorbea cu cineva la telefon.

- Kevin!! LASĂ-MĂ! NU-I MAI TRAUMATIZA PE SIRIUS ȘI FATA MEA. ȘI SĂ ȘI CĂ-MI DAU SEAMA CE ÎNCERCI SĂ FACI!

- Camelia, ascultă-mă. Îți vreau binele.

- KEVINNN! Ți-am zis o dată! Nu-l voi părăsi niciodată pe Sirius pentru tine! Dacă am început să fim împreună, putem să și terminăm asta.

- Camelia, ști bine că va muri....

I-a închis telefonul. Nu voia să îl mai audă vreodată. Era un nesimțit. I-a distrus toate bucuriile.

~

Crăciunul venea cu pași repezi. Zilele treceau ca fulgerul. Nici nu te-ai trezit bine că s-a făcut și noapte.

Ce avea să urmeze după?