Povești de Crăciun - FINALIZATĂ

,,Oare ne regăsim?"

,,Probabil sfârșitul nu este tocmai cum se spune din bătrâni, căci amenii abia atunci își încep povestea.".

 
                   — Să mă vezi, Tom, am plecat ca un laș aseară de acolo. Nici nu vreau să mă gândesc ce o fi crezut Christinne despre mine. Am pierdut-o!

          Jack stătea rezemat de peretele hambarului, cu o sticlă de vin în mâna stângă. Bărbatul ofta lung, iar vina îi aparținea întrutotul, căci plecase fără ca măcar să aștepte vreo reacție din partea femeii.

                   — Jack, ea ți-a spus să pleci? Lasă naibii sticla aia de-o parte! Tom îi apucă sticla numaidecât și o aruncă în zăpadă, colorând-o într-o culoare de un vișiniu închis, asemeni vinului.

                   — Nici nu-mi amintesc să o fi auzit să spună ceva. Am făcut-o lată! Am crezut că ea nu mă vrea.

                   — Cum deduci tu mereu, băiete, dacă oamenii nu îți spun asta? Poate atunci era momentul vostru.

           Încercând să plece spre mașină, bărbatul căzuse pe zăpadă. Sub privirile bătrânului Tom, tânărul Jack băuse peste măsură și nu era în stare să conducă până în Duluth.

                    — Unde crezi că pleci, omule? Nu vezi în ce hal arăți? Tom se chinuia din răsputeri să-l ridice pe Jack, pentru a-l duce în hambar, în camera lui separată.

                    — Lasă-mă Tom, am pierdut-o! Nimic nu mai contează acum.

            În timp ce Jack se tocmea cu sinele dacă să adoarmă pentru a-și reveni din beție, frumoasa Christinne se trezise încă de dimineață pentru a bea cafeaua. Seara ei fusese în continuare una bună, chiar dacă îi simțise lipsa lui Jack.

                      — Ai reușit să dai de Jack, Chris? Nu pot să cred că nemernicul ăla a plecat fix de la masa de Crăciun. Spuse Ell, în timp ce așează o tavă plină cu fursecuri pe masă, rămasă de aseară.