♡
Suntem un grup de 4 autoare, dornice să vă facă Crăciunul întâmpinării anului 2022 plin de iubire, prietenie, magie, familie și nu în ultimul rând, plin de zăpadă.
Ne-am aliniat aici pentru a concepe o carte bazată pe 4 poves...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Liniștea ce-nconjoară masa de anul nou, e aproape asurzitoare. Mă uit în stânga și-n dreapta mea, abia agățându-mă de curajul necesar pentru asta, dar tot ce întâlnesc înaintea ochilor mei sunt privirile concentrate pe conținuturile din farfuriile așezate-n fața fiecăruia.
Încep să mă simt ca un leu în cușcă, ori poate chiar ca un delincvent ce e pe cale să fie închis în orice secundă. Atât de tare îmi bate inima. Dar cumva, deși cel mai sigur nu se vede pe fața mea, am puterea de-a mă agăța de iluzia că nu sunt singură la masă și nici în această casă. Angel a fost, este și mereu va fi alături de mine.
Angel! Uff, Angel! An_Gel! An_...!
— Gata! mă trezesc rapid țipând din toate puterile, fără să conștientizez pe moment unde mă aflu..
Și desigur, toate privirile ațintite în farfurii mai devreme, acum mă fiează pe mine. Nebuna din dreapta lui Angel, care țipă și se ceartă – probabil asta gândesc cu toții – de una singură.
Și deși simt cum devin mai roșie decât o tomată, totuși nu pot evita să nu-i privesc pe toți în ochi, citind pe chipurile lor aceiași expresie cumva: „e nebună!” Și cum să nu fii? Cum, când tot ce aveai tu mai de preț a dispărut ca nisipul dintre degete l-a prima adiere mai puternică de vânt, lăsându-mă mai singură decât un câine al străzii?
— Ești bine? și-l aud pe Angel întrebându-mă, dar cumva tot nu reușesc a mă dezlipi de fețele confuze, ori poate chiar curioase ale celorlalți. Mai ales că sunt sigură, în orice secundă Ferit bey va anunța ceva ce nu-mi va conveni în mod evident.
La naiba!
— Eu, zic încercând să găsesc o scuză pentru țipătul meu, însă privirile mesenilor din jur nu mă ajută aproape deloc. De fapt voiam să zic, zic înghițind în sec chiar și-n pofida faptului că-i simt mâna brunetului așezându-se peste a mea. Cea care tronează tremurândă pe piciorul stâng.
— Că avem o veste pentru voi! spune el brusc, toți ochii mutându-se cu rapiditate într-ai lui.
Na, că ai scăpat și de data asta! Norocoaso!
— Avem? îl întreb cu jumătate de glas, privindu-l și-ncercând în același timă să-i întâlnesc privirea.
Doar că el se ridică rapid în picioare, afișându-și eternul zâmbet larg și mândru cu care m-a tot obișnuit, forțându-mă astfel să-nghit în sec. Nu știu ce să mai cred, sau s-ascult. Tot ce știu și știu cu siguranță, e că noi doi nu avem nici o veste pentru cei de la masă. Sau, cel puțin eu așa îmi amintesc.
Nu?
— Desigur, Alma! exclamă el cu zâmbetul larg pe față, privindu-mă atât de înduioșător în ochi încât privirea lui mă sperie, sinceră să fiu. Îi vom anunța logodna noastră, iubito! spune el cu voce tare, în timp ce eu îl privesc în stare de șoc.
