Povești de Crăciun - FINALIZATĂ

,,Confesiuni în miez de noapte"

,,Se regăsește printre oamenii reci, căci îi este frică să se aventureze."

             Deși ambii se gândeau unul la celălalt, Christinne se ambiționa întrutotul să nu-l accepte pe Jack în viața ei. Nu era capabilă să simtă emoție, căci singurătatea o proiecta a deveni fără cusur. Era femeia invincibilă, capabilă să mute munții, dar nu era cea care să știe cum se simte dragostea..

             El ar fi dat orice să mai rămână o clipă alături de ea, deși era conștient că lumea nu se învârtea în jurul ei, dar tot ce spera el să audă mai era doar un rămâi. Spera că ea totuși îl poate vedea mai mult decât cumnatul prietenei sale.

                   — Ella, nu îmi pot deschide inima în privința lui. Simt că ne-am conectat perfect astăzi, dar sufletul meu nu mă lasă să îl primesc înăuntru.

            Deși știa că nu rezolvă nimic dacă i se destăinuie Ellei, Christinne avea nevoie ca prietena ei să-i fie alături, mai tare ca niciodată. Încerca să-și dea seama de ce anume avea nevoie ca să poată avea încredere într-un bărbat precum Jack.

                    — Uite, Chris... dacă tu simți să îi acorzi o șansă, atunci poți face asta cu ochii închiși și fără să vin eu să-ți spun asta. Sunt de părere că lucrurile pot degenera spre bine, dacă vrei să-ți dai voie să fii fericită.

             Știa că nimeni nu dădea sfaturi mai bune decât însăși Ella. În ea se putea baza la orice oră că avea să fie disponibilă numaidecât. Cele două femei stăteau în camera de oaspeți, în miez de noapte, vorbind despre deciziile ușoare sau grele, pe care una dintre ele le întâmpina.

                      — Ai dreptate! O cam iau pe arătură de la un timp încoace. Nu mă mai pot regăsi, nici în scris și nici pe mine însumi. Trebuie să fac o schimbare!

            Capul Chrstinnei era așezat în poala prietenei sale, căci nimic nu era mai relaxant decât două prietene care stau și vorbesc ore-n șir, în timp ce copiii dorm și bărbații sunt plecați.