♡
Suntem un grup de 4 autoare, dornice să vă facă Crăciunul întâmpinării anului 2022 plin de iubire, prietenie, magie, familie și nu în ultimul rând, plin de zăpadă.
Ne-am aliniat aici pentru a concepe o carte bazată pe 4 poves...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
A venit dimineața. Soneria telefonului a început să sune atât de tare încât fata a căzut jos din pat.
Tânăra s-a ridicat de jos și s-a dus la baie să se spele pe față și dinți. După ce a ieșit din baie, a văzut-o pe mama ei.
- Bună dimineața, scumpo!
- Bună dimineața, mamă!
- Ai putea să le pui mâncare caprelor? Eu trebuie să spăl vasele.
- Da, cred...
Sophie, s-a dus în curtea casei. A pus mâncare în bol și l-a dus lângă capră. Aceasta a început să mănânce cu poftă micul dejun.
- Nu e chiar atât de rău să faci asta, își spuse fata în minte.
Aceasta, s-a dus în casă, s-a așezat pe un scaun de lemn și a început să citească o revistă. Doar a răsfoit câteva pagini și atât. Era plictisită.
- Oh, dragă, ai putea să te duci la piață? Dacă mergi puțin în vale, o să o găsești. Pe mine mă doare foarte rău glezna piciorului drept și nu prea pot merge bine.
- Da, sigur!
- Mulțumesc!
- Cu mare drag, mamă!
Sophie s-a dus cu coșul de cumpărături spre piață. Era plină. Abia aveai loc să te miști. Fiecare om se înghesuia doar ca să treacă la alte tarabe. Nici nu se aștepta să nu fie plin. Nu mai era mult până la sărbători. Fiecare om își cumpără chestii în această perioadă a anului.
Din ochi, a văzut o femeie purtând o ținută de iarnă mai veche de a lui Sophie. Designerița și-a pus repede gluga neagră în cap. Nu voia să fie în centrul atenției. Avea destule treburi pe cap. Nu mai avea chef de încă un fan.
S-a dus spre mere. Pe listă scria că trebuie să cumpere zece mere.
- Zece mere, te rog!
- Imediat!
Vânzătoarea i-a dat merele lui Sophie după ce a plătit.
După câteva zeci de minute, tânăra s-a dus spre un târg de vechituri. Avea de gând să pună câteva ornamente în casă. Voia să simte și ea magia acestei sărbători. Fata s-a dus spre o tarabă.
- Scuzați-mă, dar cât costă acest fulg?
- Cinci lei. Îl puteți pune pe geam sau rafturi.
- Uitați bănuții! Mulțumesc!
- Eu vă mulțumesc!
Sophie s-a mai plimbat puțin le acolo. Nu erau multe lucruri interesante. De odată, a auzit un zgomot. Era țipătul unei fetițe. Designerița s-a dus la ea.
- Draga mea, unde e mama ta?
- N... nu... nu știu unde este mama! Încercă ea să spună plângând.
- O vom găsi, stai liniștită!
- Vreau la MAMIII!
Fetița avea în jur de opt ani. Ce putea să facă Sophie? Nu o mai văzuse pe mama ei. S-au cel puțin așa credea ea.
- Ști numărul mamei tale de telefon?
- Da....
- Mi-l poți spune, te rog?
- Da... 0744183224
- O sun imediat.
- Bine...
Tânăra a sunat-o pe mama fetiței. Aceasta, a răspuns. A zis că va veni imediat spre târgul de vechituri.
Aceasta a venit repede. Când a ajuns, i-a mulțumit doamnei Smith.
- MULȚUMESC, MULȚUMESC MUUUULT! O căutam în disperare. Mulțumesc ămmmm...
- Sophei Smith, dar vă rog să nu spuneți nimănui.
Femeia a rămas uimită. Nu se aștepta ca un designer faimos să o salveze pe fiica sa. A plecat uimită în altă direcție cu fata sa. Probabil că a avut și o zi proastă, dar și una bună.
Sophie a plecat fericită spre un alt magazin. Ar fi trebuit să fi ajuns până la ora 14:30. Probabil că mama sa era îngrijorată ca fata ei nu a venit acasă până atunci.
De o dată, au început să se scurgă picăturile de ploaie din nori. Tânăra s-a dus spre casă pentru că ploaia începea din ce în ce mai tare. Fata a început să alerge disperată spre casă. Nu voia să se ude prea mult. Și-a pus coșul deasupra capului și a început să alerge și mai tare spre locuința sa.
Norii negrii se înmulțeau din ce în ce mai mult. Aproape tot cerul era negru.
Într-un final, tânăra a ajuns acasă. Și-a făcut o ciocolată caldă, s-a așezat pe canapea și s-a învelit cu o pătură. Înțepenise afară. Chiar dacă era soare, acesta era înșelător. Îți înghețau oasele.
- Oh, văd că a început tornada. Este de două ori pe an. O dată în decembrie și o dată în mai. Nu e mare lucru. Oamenii de aici s-au obișnuit deja cu asta. Oricum, au fost furtuni și mai rele decât aceasta.
- Oh, bine. M-am speriat când am văzut că norii se transformau ușor, ușor în negru și se lipeau din ce în ce mai tare. La oraș nu se întâmplă asemenea dezastre. Acolo este frumos, dar plin de oameni încăpățânați...
- Știu. Am fost cândva la oraș. Nu prea mi-a plăcut acolo din cauza aglomerației....
- Da...
După câteva minute, Sophie și-a terminat ciocolata caldă. S-a ridicat și a început să spele cana la chiuvetă. A reglat apa pe cald și a început să o frece cu buretele îmbibat în detergent de vase. După ce a spălat cana, s-a dus spre rafturile de cărți. Avea degând să intre într-o nouă aventură. O aventură pe care să nu o uite niciodată. O aventură neuitată.
A luat o carte cu un titlu scurt. Se numea" Magia Crăciunului". A deschis la prima pagină. Deja părea interesantă. A citit primele patru rânduri și deja îi plăcea. Inima îi bătea cu putere atunci când citea cuvintele "magice". Mama ei a dat de ea.
- Oh. Cartea pe care o citești acum a fost scrisă de un autor celebru. Un autor care nu a sărbătorit Crăciunul.
-...
- Autorul se numea....
- Cum se numea?
- Nu mai știu...
- Nu e nimic.
Fata s-a dus spre bucătărie. Și-a pus un pahar cu apă. Oare cum se numea autorul? Acel autor celebru de care îi zise mama ei? Avea să caute pe internet și să afle singură răspunsul.
Ce avea să se întâmple cu furtuna? Nimeni nu știe...
