Povești de Crăciun - FINALIZATĂ

,,Remușcări"

,,Oricum ar fi, parcă tot este mai bine decât singur.".

           Pentru Jack, momentele petrecute alături de Christinne erau magice. Bărbatul rămase cu remușcări pe buze, întrucât încă i le simțea pe ale ei. Se învârtea în hambar dintr-un capăt în altul și o voia teribil.

           Blugii săi albaștri, alături de cămașa roșie în carouri, îi veneau strâmt. Deși erau hainele pe care le purta aproape zilnic, pentru el acest lucru nu era cel mai colosal.

           Tot ce putea face, era s-o aibă pe Chris cât mai mult timp alături de el. Astăzi trebuiau să orneze bradul, întrucât săptămâna era aproape pe sfârșite și mai era doar una până de Crăciun.

                 — Jack, încă te gândești la ea, femeia pe care ai adus-o aici? I se adresează politicos fermierul, cel care îl ajuta pe Jack cu îngrijirea cailor cât timp el este plecat.

                 — Nu știu, Tom! Nu știu ce rost are... doar că nu mi-o pot scoate din cap. Ochii săi pătrunzători nu spuneau niciodată adevărul, doar că, acum păreau mai sinceri ca de obicei.

                  — Nu ai adus niciodată pe nimeni la fermă, oricât de multe aventuri ai avut. Ea pare că ți-a pus capac. Spune Tom, în timp ce umple găleata cu apă.

           Cuvintele lui îi marcau sufletul lui Jack. Se gândea tot timpul la ea și la săruturile pe care le-au împărtășit. Era unica femeie care reușise să realizeze ceva cu sufletul lui mort. Nu credea în iubire, dar această Christinne venise la timpul potrivit pentru a-i născoci prin inimă.

                   — Nu știu, are ceva special al ei, ceva ce nu vezi la multe femei. Ea pare a fi unică și crede-mă că știi cât de pretențios pot fi! Se așează cu coatele pe genunchi, stând pe un balot din paie, mai gânditor la niciodată.

                   — Cred că te-ai îndrăgostit, Jack. Recunoaște o dată în viață! Tom îl privește necugetat, zâmbind fericit pe sub barba albă, așezându-se lângă el.