,,Ce frumos ninge!"

79 27 1
                                    

,,Cum arată chipul unui om trist? Este exact ca un fulg, nerăbdător, până se topește

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

,,Cum arată chipul unui om trist? Este exact ca un fulg, nerăbdător, până se topește."

            Deși gândurile îi inundau în totalitate mintea Christinnei, putea accepta situația prin care tocmai trecuse în Carlton

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

            Deși gândurile îi inundau în totalitate mintea Christinnei, putea accepta situația prin care tocmai trecuse în Carlton. Mergând împreună înapoi în Duluth, asta după ce momentul de mai devreme a reușit să-i pună pe amândoi pe gânduri, fiecare anticipa efectele secundare ce se puteau întâmpla. .

             Femeia privea pe geam, cu capul rezemat de sticlă, simțind cum centura o strângea puternic peste palton. Cizmele îi erau ude, întrucât căldura din mașină reușise să topească zăpada acumulată pe ele. Pentru ea, faptul că stătea alături de Jack în mașină,  îi inspira o temere acută. 

                   — Legat de ce s-a întâmplat mai devreme... vocea tremurândă a bărbatului îi provoca nesiguranță femeii.

                   — Uite Jack, nu s-a întâmplat absolut nimic și nici nu era pe cale! Deși în sufletul său simțea cu totul altceva, nega absolut acest lucru.

                   — Ok, gata, nu trebuie să reacționezi așa. Privirea lui era numaidecât luată de la Chris și chiar de nu voia să accepte refuzul său, trebuia să dea de înțeles că nu are încotro.

               Drumul era presărat din nou cu o tăcere sumbră, întrucât amândoi se gândeau unul la celălalt, dar niciunul nu făcea vreun pas în privința aceasta. Ea ura să se știe departe de acest loc, știa că locul ei este în New York City, departe de Duluth, dar ce nu avea acolo era chiar aici.

               Iar el, el era pe cale să comite ceva grav, întrucât doar așa putea să-și salveze ferma din calea falimentului. Doar așa putea avea certitudinea că pasiunea lui pentru cai nu va fi astupată pe vecie de praful anilor trecători. Ambii aveau griji pe cap, ea cartea pe care trebuia s-o finalizeze, iar el ferma pe care trebuia s-o salveze.

               Odată ajunși înapoi în Duluth, la casa prietenei sale, Mark era la birou, iar Ella era și ea la spital, gemenii fiind lăsați în grija bunicilor din partea tatălui. Christinne nu știa de acest lucru, ea credea că măcar prietena ei să fie acasă, dacă Mark lucra zilnic.

Povești de Crăciun - FINALIZATĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum