Capitolul 14

46 11 1
                                    

Era 23 decembrie

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

Era 23 decembrie. O zi destul de importantă. Era cu o zi înainte de CRĂCIUN. Sophie Smith era nerăbdătoare. Mai era o zi și îl vedea pe tatăl ei. Fata, s-a dus afară. A început să facă un alt om de zăpadă. Ninsese destul de bine în noaptea aceea.

S-a apucat de partea de jos. A făcut-o destul de mare. După ce a făcut partea de jos, s-a apucat de cea de mijloc. La final a făcut capul.


După ce a făcut omul de zăpadă, a adus un morcov în loc de nas, niște cărbuni în loc de nasturi și gură și ochi și a mai adus două crengi care înlocuiau mâinile. La final a pus un fular de culoare albastră în jurul gâtului.



După ce a făcut omul, a intrat în casă. S-a dus în pat și a început să mai citească din carte. Voia să o termine în două zile.


După alte câteva ore, s-a înserat. Sophie, s-a băgat în pat și a adormit. Aștepta cu nerăbdare următoarea zi.


* * *



Ziua a venit. Eram în data de 24 decembrie. Sophie era mai fericită ca niciodată. În acea zi avea să vină tatăl ei acasă, Era un lucru absolut minunat!


S-a ridicat din pat și a zbughit-o în bucătărie. Acolo, stătea și mama ei foarte emoționată.

- Crăciun fericit!

- Crăciun fericit, mamă!

Fix când Sophie a terminat de vorbit, a bătut cineva la ușă. Sophie s-a dus repede să deschidă. A rămas țeapănă când a văzut cine e. ERA SIRIUS!

- Tataaaa!

- Oh, Sophie! Ce dor mi-a fost de tine!

- Și mie mi-a fost dor de tine!

Atunci, totul s-a sfârșit. În general există un cuvânt de final. Acela se numește:


SFÂRȘIT!



Povești de Crăciun - FINALIZATĂWhere stories live. Discover now