Epilog

52 17 1
                                    

—Nu

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

—Nu... E imposibil.

—Eu cred că e posibil.

—Oare am visat?

—Nu cred....

Contrariindu-se ca de obicei in drum spre bucătărie, atrași de mirosul îmbietor de fursecuri se contraziceau referitor la noaptea trecută.

—Poftim, scuze ca nu am putut fi acasă noaptea trecută. Amily m a sunat spunându mi că dormeați,
așa ca a plecat.

Harry le puse în fața o farturie plina cu prăjituri pentru a se revanșa față de noaptea trecută. Totuși, singurul lucru ce se potrivea cu relatările lui și cu amintirile gemenilor, fu că acesta plecase la petrecerea firmei.

După micul dejun si după ce s au mirat destul timp de cadourile ce au fi putut jura ca au fost distruse, copiii plecară în camera lor așezându se pe patul lui Alec ce era în fața oglinzi.

—E ciudat că ai reflexie, dar ești jumătate vampir.

—Și tu ești.

—Ascendentul meu e în vrăjitoare.

—Auzi, noi de ce ne mai certăm?

—Nu știu, încă încerc să asimilez totul...

—Și eu... oare am visat?

—E posibil să fi avut un vis comun?

În fața lor, reflexia dânșilor dispăru, fiind înlocuită de reflexia unei femei mici de statură și roșcate, Iris. Alături de un bărbat zvelt și impunător cu părul negru și ochi albaștri, Wiliam. Cei doi îi priviră mândri pe copii, apoi se
sărutară.

—Crăciun fericit, scumpilor!

Le urară ambii celor doi, apoi reflexia acestora se făcu nevăzută și înapoi înlocuită cu a gemenilor.

—Acum crezi în Spiritul Crăciunului?

—Acum cred în Spiritele Crăciunului...

—Acum cred în Spiritele Crăciunului

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Povești de Crăciun - FINALIZATĂWhere stories live. Discover now