♡
Suntem un grup de 4 autoare, dornice să vă facă Crăciunul întâmpinării anului 2022 plin de iubire, prietenie, magie, familie și nu în ultimul rând, plin de zăpadă.
Ne-am aliniat aici pentru a concepe o carte bazată pe 4 poves...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cred că dacă m-ar fi întrebat cineva vreodată ce îmi doresc de crăciun?, n-aș fi avut un răspuns ca al celorlalți. Deoarece pentru orice copil, jucăriile reprezintă totul. Dar pentru cineva ca mine, sănătatea este principalul țel al vieții mele..
Și l-a fel cum pe vremea când eram copil îmi doream sănătate pentru mine și familia mea, acum îmi doresc același lucru doar că pentru altcineva. O fetiță cu chip de înger, păr ca o minunată noapte senină și privirea de foc. De aceia sunt aici și din acest motiv vreau să cred că mi-am găsit un nou țel pentru mine. Să fac bine și-altora, nu doar mie însămi.
Astfel că, imediat ce o simt tresărind privesc în jos și-i întâlnesc privirea confuză, curioasă de prezența noastră într-un spital. Din cauza bucuriei imense ce-mi inundă privirea, sufletul, inima, turupul, mintea și tot ce mai era de ocupat, o strâng rapid pe Gamze l-a pieptul meu și astfel permit unui alt rând de lacrimi să-mi inunde fața.
- Ești bine, Gam? o-ntreb cu lacrimile încă alunecând pe obrajii mei înflăcărați de aceiași frică înspăimântătoare pe care o pot recunoiaște de l-a kilometri întregi. Doar că nu de ea sau familia ei, ci de netrezirea ei. M-ai speriat așa de tare, iubito! exclam fără ca măcar s-o las să vorbească, fiind conștientă de răspunsul ei ca de aerul ce mă-ncojoară.
L-am oferit și eu l-a rândul meu, de atât de multe ori...
- Sunt..., încearcă ea să spună, însă vocea cuiva o întrerupe rapid forțându-ne pe amândouă să-nghețăm.
Eu, de frica de-a nu fi spus și familiei despre starea fetiței lor, iar ea, din încă nu am înțeles ce motiv. Și sper din suflet ca ce am trăit eu, ea nici măcar să nu vadă în viață.
- Gamze?! spune vocea groasă, confuză și-atât de nedumerită a bărbatului pe care-l recunoaștem amândouă ca fiind unchiul ei.
Așa că ne privim tăcute, citind în ochii ei frica. Aceiași frică nebună care mie mi-a paralizat mințile vreme de mai mult de cincisprezece ani, atât de adâncă, usturătoare și plină de amintiri. Dar îmi scutur capul știind că totul e o greșeală, apoi îmi adun gândurile și mă ridic încet în picioare lăsând-o pe Gam să stea pe bancă.
Și e greu. Atât de dificil e să-ți privești parcă trecutul în ochi, încât simplele imagini cu noi îmi zgârie timpanele și-mi scrijelește-n suflet cicatricile unei vieți furate de timp, lipsa banilor, alcool, bătăi și-un accident îngrozitor. Dar strâng din dinți pentru a mă readuce înapoi în prezent și-mi închid ochii având în fața mea filmul evenimentelor din trecut, smțindu-mi pumnii încleștându-se de parc-aș vrea în orice secundă să lovesc zidul care m-a pus l-a pământ de atât de multe ori până acum.
- Alma, îmi spune el pe nume, iar eu încep deja să-nghit în sec și să lupt tot mai mult cu propriile amintiri, ce se petrece? vine și finalul întrebării sale, în timp ce eu simt încet-încet cum rămân fără aer.
