♡
Suntem un grup de 4 autoare, dornice să vă facă Crăciunul întâmpinării anului 2022 plin de iubire, prietenie, magie, familie și nu în ultimul rând, plin de zăpadă.
Ne-am aliniat aici pentru a concepe o carte bazată pe 4 poves...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Ziua de ieri a fost nemaipomenită. S-a întâmplat totul pe neașteptare. Mama ei a avut dreptate. Era îndrăgostită de Taylor. S-a îndrăgostit de el decând l-a văzut prima oară. Părul său blond și ochii săi albaștrii erau nemaipomeniți. Cremul său deschis era așa de fin la atingere.
Sophie s-a mirat când a auzit că e singur. Orice fată ar fi atrasă de el. Poate că a fost înșelat de fete? S-au n-a avut noroc în dragoste.
Sophie s-a ridicat din pat și s-a dus spre bucătărie. Acolo, mama ei stătea și se uita la știrile de dimineață.
- Bună dimineața!
- Neața!
- Cum a fost întâlnirea?
- A fost frumoasă, dar vreau să-ți spun ceva.
- Te ascult!
- Eu cu Taylor suntem împre...
- Împreună?
- Cam așa ceva....
- Felicitări, eu ți-am zis că-l iubești..
- Ai avut dreptate...
Fata s-a uitat rușinată în jos. Trebuia să-i spună mamei sale de la început că-l plăcea pe Taylor. De ce a mințit? Măcar acum se știe adevărul.
A ieșit afară din casă și s-a dus în spatele curții. Atunci, și-a adus aminte de ceva.
*
Era anul 1.993, vara. Sophie se juca împreună cu tatăl ei tenis.
- Ține racheta la fel ca mine. Ridic-o și aruncă mingea.
- Nu-mi iese. Am încercat să fac asta de peste o mie de ori. Mereu pierd la meciuri atunci când joc cu tine.
- E normal să pierzi, dar dacă te antrenezi, vei câștiga de mult mai multe ori.
- Dar, tatii!!
-Mai încearcă o dată!
- Off, bine...
Fetița a ridicat racheta și a lovit-o cu mingea. Runda asta a reușit!
- AM REUȘIT, AM REUȘIT! A strigat ea atât de tare, dar fericită.
- Felicitări! Ți-am zis că dacă te antrenezi și concentrezi, vei reuși?
- Ai avut dreptate! Atunci, mama fetiței i-a strigat. Trebuiau să mănânce prânzul. Au intrat în casă.
- Ce avem de mâncare?
- Mămăligă.
- Yay.
Mama a pus farfuria cu mămăligă pe masă. Fetița și-a luat o porție destul de mare. A început să mănânce prânzul. Era gustos. Nu-l mânca prea des.
- E excelent!
- Mă bucur că-ți place. După ce au mâncat, fetița s-a dus spre camera ei.
- Sophie așteaptă-mă!
- Hai mai repede!
Tatăl a alergat după Sophie cât a putut de repede. Nu o putea prinde din urmă. Abia când fata era de mult în camera sa, acesta ajunsese și el.
- Ce-i luăm lui mami cadou?
- Nu știu. Știu că-i plac fustele.
- Poate reușim să creem una?
- Nu cred că te-ar lăsa la mașina de cusut. E destul de periculos.
- Haide măcar să o luăm pe furiș. Oricum nu lucrează prea mult la ea.
- Off, bine...
Cei doi s-au dus în camera bărbatului. Au luat repede mașina și s-au dus cu ea în camera lui Sophie.
- Bun, și ce facem cu ea?
- Vom creea ceva. Dă-mi puțin material ca să-ți arăt.
Sirius a început să facă câteva cusături. Imediat după el s-a apucat și Sophie. Bineînțeles că nu le făcea cel mai frumos, doar era printre primele dăți când face asta. Dacă mai exersa, le va putea face bine.
- Bravo! Acum ne mai trebuie o bucată de material de aceeași culoare.
- Stai să aduc trusa cu materiale.
- Bine!
Sophie a adus trusa cu materiale. A luat culoarea verde, la fel ca cealaltă și a început să facă aceleași mișcări. Aproape termina să facă cusăturile și în spate. Acum fusta era gata. Trebuia doar să o decoreze. A luat niște lipici și la pus în unele locuri pe fustă. Apoi a aruncat puțin sclipici de aceeași culoare ca materialul.
- Este minunată! Sigur îi va plăcea Cameliei.
- Haide să o punem în cutie.
- Problema e că nu avem o cutie la îndemână. Dacă vrei, mă pot duce până în beci și să aduc o cutie de pantofi, iar apoi tu poți să o decorezi.
- Da, sunt de acord! Te aștept aici.
- Bine!
Sirius a ieșit din cameră, iar Sophie a rămas singură. Ea s-a mai apucat să facă o altă fustă roșie. A făcut aceleași mișcări ca data trecută. Era relaxant să faci asta, dar trebuia să fi atent. A terminat repede. I-a mai pus câteva steluțe din hârtie igienica, iar apoi a împaghetat-o și pe ea. Era un cadou minunat!
Atunci a venit și Sirus în cameră. Avea o cutie de pantofi destul de mare. - Uite aici cutia.
- Cred că o să o colorezi cu creioane colorate. O voi face verde cu albastru. Cutia a început să prindă ușor, culoare. Fetița desena așa de frumos pe ea. Parcă picta.
După ce a terminat de desenat cutia. A băgat cele două fuste în ea și a lipit o fundă făcută de ea din perdea. A pus puțin scoci la capac, iar apoi a mai tras puțin de fundă. Cadoul pentru mama sa era gata! Avea să îl dea următoarea zi, la petrecere.
- Sper să-i placă cadoul!
- Sigur o să-i placă, dar acum trebuie să mergem să ducem mașina de cusut la loc. Dacă mami vede că lipsește ceva, tati e făcut terci.
- Mami nu e monstru!
- N-am zis că e. Sophie a dus mașina de cusut înapoi.
Fetița s-a spălat pe dinți și pe mâini. S-a băgat în pat și a adormit. A intrat în lumea viselor. O lume fără sfârșit. O lume infinită!
~ Sophie se uita tristă spre terenul de tenis. Și-a adus aminte perfect toată ziua respectivă. Atunci când a făcut primele ei fuste și când a reușit să joace tenis. A intrat în casă și s-a dus în camera ei. S-a spălat pe mâini și pe față. S-a schimbat în pijamale și s-a băgat în pat. A intrat în lumea întunericului, din nou!
~ Crăciunul e o sărbătoare unică. Pentru majoritatea oamenilor e cea mai tare sărbătoare, dar la Sophie să fie diferit? De ce se simte diferită?
