Povești de Crăciun - FINALIZATĂ

Capitolul 1

—Samina! Lasă aia jos!

Revoltat, Alec își certa sora geamănă să înceteze cu așa zisele sale trucuri de magie.

—Dar nu e corect! Sunt vrăjitoare, tu vampiraș. Acum te oftici că tata nu te lasă să îți înfigi colți în
unul din angajați lui.

—Ba nu, mă oftic că o să spargi statueta mamei.

—Nu era credincioasă, era vrăjitoare. De ce ar avea o statuetă cu Fecioara Maria și un prunc?

—E Iisus, Samy...

—Știi că nu sunt fana acestei religii.

—Știu. Acum anulează vraja.

Oftând lung, copila de doisprezece ani anulă vraja, astfel mica statuetă încetă să mai plutească și se așeză la loc pe șemineu. Cărțile luară loc înapoi în bibliotecă pe când ornamentele în brad.

Roșcata, opusă fratelui său, atât în personalitate, cât și în aspect zâmbi ștrengar. Pielea palidă și ochi albaștri i se intersectă cu cei a lui Alec. Ironia făcând ca iriși azurii să fie singurul
lucru ce îl au în comun cei doi gemeni.
Tenul lui Alec era măsliniu, în tandem cu părul din cărbuni.

De la etaj se auziră pași, cei doi termină rapid concursul de priviri și se apucară să strângă cadourile ce luase de sub brad.

—Copii... Din nou?

—Păstrăm tradiția! Afirmă Samina cu un zâmbet larg cât era luată în spate de către fratele său.

—Știi ce nu e din tradiție?

—Ce anume, tată? Brunetul analiză bărbatul înalt ce cobora rapid scările spre ei.

—Nu pot fi aici diseară.

—E Crăciunul! Trebuie!

—De ce nu..? Cu nesiguranță în glas Alec o lăsă pe Samina jos mergând la el.

—Petrecerea de la firmă... Îmi pare rău copii, dar ca proprietar trebuie să fiu acolo.

—Putem veni?

—Mă tem că nu, Samy.

—Dar de ce?

—E... Complicat.

—Nu ne vrei în preajmă, așa este?
De această dată Alec nu mai era lângă el, ci sub brad, în genunchi, privea fără să clipească ornamentele.

—E periculos să vă iau. Samina are puterile lui Iris, adică e vrăjitoare... iar tu ale mele, de vampir... Va
fi multă lume, nu cred că vă puteți controla să fiți cuminți.

—Tu cum te controlezi?

—Am secole întregi, mă descurc.

—Sam, nu fă pe proasta. Știi că e din Sabatul Alb, se pot comporta ca oameni, diferă abilități.

Fata se strâmbă la el, iar Harry, tatăl acestora, zâmbi.

—Știu că de fapt nu ne vrei prin preajmă că suntem obraznici, să te distrezi.

Samina respiră adânc apoi își împinge tatăl afară pe ușă. Acesta ezită puțin, apoi plecă.