Break her walls; jjk | highschool au

48

      — VIN ACUM! urlă fata în timp ce a trântit cărțile din care învăța pe masă, pornind spre ușă.

      Soneria ei suna continuu de un minut și se auzeau bătăi în ea, în același timp, deși a strigat la persoana ce era după ea să aștepte puțin. Totuși, aceasta a continuat. A mers cu pași apăsați și nervoasă până la ușă, apoi a deschis-o brusc și larg, uitându-se urât la persoana ce a apărut în fața ei. Hyun Jin.

      — Serios, Hyun Jin? întreabă Ye Eun și oftează, dându-se din ușă. Ai nevoie de ceva?

      — Am venit să văd ce faci. Ultima oară când am vorbit a fost ieri când te-am adus acasă și azi dimineața prin mesaje, spune acesta și rămâne în hol.

      — Învăț. Asta fac. Și făceam până să mă întrerupi tu, spune blonda și închide ușa.

      — Nu-mi spune că ai învățat și ieri toată ziua și azi înveți de când ai venit de la liceu, spune blondul și își ridică o sprânceană.

      — Aproximativ. Dar am ore bune de când învăț, din moment ce nu am altceva mai bun de făcut, ridică aceasta din umeri.

      — Tu chiar vrei carnetul ăla, să înțeleg? întreabă amuzat băiatul.

      — Cu cât stăpânesc mai bine și mai repede tot ce trebuie, cu atât mai repede îl iau, răspunde fata.

      — În regulă. Azi ai învățat destul. Hai să ieșim, înveți mai târziu. Presupun că ai fost azi până acum la orele de condus, nu? întreabă blondul și își trece o mână prin păr.

      — Am fost direct după ore, spune aceasta.

      — Perfect, îmbracă-te și hai să mergem, spune băiatul și de descalță, pentru a intra în sufragerie, cât timp aceasta se îmbrăca.

      Fata a rămas câteva secunde pe loc, gândindu-se dacă să iasă sau nu, dar de patru zile tot ce făcea era să stea în casă și să învețe. A decis că merită o mică pauză, așa că a aprobat și a mers în camera ei, alegând rapid câteva haine și schimbându-se în ele, apoi a aplicat puțin machiaj, corector, rimel și ruj, în aproximativ cincisprezece minute. Și-a luat telefonul și s-a întors la Hyun Jin, care se uita peste ce avea ea de învățat, dar când a auzit-o venind, a închis cărțile și s-a ridicat, punându-și pe el geaca și mergând din nou pe hol, pentru a se încălța. Fata și-a luat un palton pe ea și și-a încălțat veșnicii bocanci, apoi a luat cheile și au ieșit împreună din apartament. A încuiat ușa și au pornit spre lift.
 
      — Și? Unde mergem? întreabă Ye Eun și îl privește pe blond.

      — Sincer mi-e poftă de o prăjitură și ciocolată caldă, ce zici? spune acesta și își întoarce capul spre ea.

      — Hm, nici eu n-am mai mâncat de ceva timp prăjituri, spune fata și aprobă.

      — Perfect, zâmbește băiatul și ies din lift.

      Au ales să meargă la o cofetărie din apropiere, fiind și una destul de renumită și în același timp având și niște prețuri destul de mari. Dar se serveau unele dintre cele mai bune dulciuri din Seoul. Au mers cu mașina blondului, ajungând în vreo zece minute, și au intrat rapid în cofetărie, deoarece era groaznic de frig afară. Au mers în fața vitrinei, ochii fetei parcă luminându-se când a văzut toate acele prăjituri. Băiatul s-a hotărât destul de repede, dar blonda a avut nevoie de atât de mult timp de gândire încât și-au cedat rândul de trei ori. Până la urmă s-a hotărât și au comandat, iar pe lângă au cerut și câte o ciocolată caldă, cu bezele. Fata una albă, iar băiatul una clasică. S-au așezat la o măsuță, una de lângă geamuri și au început sa mănânce.