Break her walls; jjk | highschool au

32

      — Ya, haideți mai repede! O să pierdem rândul lui Tae! spune Whee In și o trage pe Ye Eun de braț.

      Ceilalți o urmează din spate și oftează amuzați, dar nu comentează nimic. Mergeau pe holurile facultății, în căutarea amfiteatrului, unde brunetul a spus că se vor da audițiile. Trecuse deja o săptămână și era ziua cea mare pentru prietenul lor. Momentul audiției. Deși era ceva mic și era doar o piesă în cadrul facultății, putea fi doar începutul. Iar prietenii lui erau convinși că asta era. Tae Hyung nu știa că aceștia veneau să îl vadă, așa că urma să aibă parte de o mică surpriză.

      Au găsit în sfârșit sala și au intrat în liniște. Sala era uriașă, găzduind scena, pe care se aflau câteva persoane, și toate rândurile de scaune. În primul rând părea că stă profesorul, fiind cel care părea cel mai matur și avea un clipboard și un pix în mână, iar în stânga și în dreapta lui erau elevi probabil, ce așteptau să dea audiția. Lucru de care și-au dat seama după ce l-au văzut pe Tae Hyung printre ei. În rest, mai existau persoane în sală, dar erau răsfirate prin toată sala, fie singuri, fie în grup. Probabil din diferiți ani.

      Grupul de prieteni s-a așezat pe la mijlocul sălii, în liniște, și a privit cum decurgea totul. Audițiile abia începuseră aparent și primele roluri erau ale lui Jae Hee și Si Hyun din câte părea. Whee In a fost cea care și-a dat seama, pentru că știa câteva scene. Aparent cea care urma să o interpreteze pe Jae Hee fusese aleasă deja, iar acum se dădeau audițiile pentru Si Hyun. Iar cea care primise rolul era nimeni alta decât Ha Neul. Care erau șansele?

      Modul în care profesorul respingea elevii și le spunea că rolul nu era potrivit pentru ei era atât de direct și asupru, încât ceilalți deja începeau să aibă emoții mult mai mari. Până și prietenii brunetului începeau să își facă griji. Și, în sfârșit, numele lui fusese rostit.

      — Kim Tae Hyung, tu ești ultimul, spune profesorul cu ochii în clipboard.

      Tae Hyung se ridică și urcă pe scenă, oprindu-se în fața lui Ha Neul. Aceasta rânjește și învârte pe deget o șuviță din părul său. Abia aștepta momentul ăla, cu siguranță. Mai ales că a observat că Whee In era în sală. Desigur că avea să profite de ocazie.

      — Acțiune! spune profesorul și îi privește cu atenție.

      S-a observat imediat pe fețele lor schimbarea de caracter, de parcă adevărații Tae Hyung și Ha Neul au dispărut, însă era doar la suprafață. Înăuntrul lor era exact la fel, doar că își controlau aparența extrem de bine.

      — Aish, Jae Hee! Nu am fost eu de vină! spune ,,Si Hyun" și face un pas în față spre ea.

      Prietenii lui Tae Hyung și-au mărit ochii și s-au așezat mai bine în scaune, fiind prinși de scenă brusc. Știau că actoria e pasiunea lui, dar nu au apucat niciodată să îl vadă cum joacă. Și trebuiau să recunoască, se pricepea.

      — Nu? Atunci cine altcineva? Doar tu știai despre ce s-a întâmplat în seara aceea, spune ,,Jae Hee" și își dă ochii peste cap, dându-se în spate și încrucisându-și brațele la piept.

      — Ești sigură că doar eu? Și Min Hee era de față, spune brunetul cu o sprânceană ridicată.

      — Min Hee? întreabă surprinsă și își ridică sprâncenele. E cea mai bună prietenă a mea! Nu mi-ar face asta.

      — Mai gândește-te, Jae Hee. Chiar tu ai spus că ți se pare că s-a schimbat în ultimul timp. Nu ar fi prima dată când a încercat să te facă să cazi în ochii tuturor, doar că nu ți-ai dat seama, spune acesta și face un pas mare, pentru a fi mai aproape de ea, iar aceasta rămâne nemișcată de data asta. Eu nu ți-aș face așa ceva niciodată.