Break her walls; jjk | highschool au

8

      — Tot nu ne-ai spus ce ți-a făcut Yong Jin aseară, spune Whee In și mănâncă din orezul ei.

      — Oh, chiar vrei să știi? Mi-a ținut o morală de aproape o oră și acum nu pleacă de acasă până nu mănânc. Trebuie să fac poză cu ce mănânc la liceu și după ce termin, iar când mănânc acasă o mă sune cu video ca să îi dovedesc că mănânc. Și nu am voie în club pentru multă vreme, spune și înfige furculița nervoasă în pieptul de pui de pe tavă.

      — Măcar știm că nu mai leșini prea curând. E pentru binele tău, spune Do Hwan și se joacă în orezul său.

      Era deja a doua zi, pauza de masă. Când a intrat în liceu, toate privirile erau pe ea, ca de obicei. Într-o lună își mai pierduse din importanță și popularitate, se bucura de asta, dar după episoadele de ieri, nu va mai putea trece aproape neobservată pe lângă ei. Exmatriculată, tatăl mort și a leșinat în aceeași zi? Nicio șansă să nu fie bârfită cel puțin o săptămână. Tot ce voia era să nu primească atenție, nu îi plăcea, dar cumva primești mereu exact ce nu vrei. În clasă, pe de altă parte, a fost întâmpinată de Jung Kook, care a întrebat-o cum se simțea și dacă s-a mai întâmplat ceva. Părea că îi pasă, dar Ye Eun nu a băgat prea mult de seamă. I-a spus că e bine. Și i-a zâmbit. Un zâmbet normal. Și nici măcar nu și-a dat seama. Dar nu ar fi fost foarte important pentru ea.

      — Săptămâna viitoare e ziua lui Ji Min! strigă în șoaptă una din fetele care treceau pe lângă masa acestora.

      — Știu! Nu pot să cred că va deveni major. Parcă pe zi ce trece devine mai frumos! șoptește și cealaltă.

      Ye Eun își dă ochii peste cap și mușcă din pieptul ei de pui. Ji Min avea multe fane în liceu, la fel și cei doi prieteni ai lui, Jung Kook și Tae Hyung. Erau băieții ăia populari, amuzanți, frumoși și plini de bani, chiar dacă ultimul lucru se aplica tuturor din liceu. Totuși, se enumerau printre cei mai populari băieți din liceu pentru un alt motiv. Comportamentul lor. Deși majoritatea fetelor puteau fi atrase de băieții ăia răi, care erau întâlniți în orice liceu din filme, seriale și cărți, aici nu existau și erau înlocuiți de ei. Ei câștigau toate fetele, dar totuși niciunul nu avea iubită, oricât de doriți erau.

      — Oh, săptămâna viitoare e ziua fratelui tău? întreabă Whee In și privește spre masa acestuia, care era în spatele brunetei, la aproape doi metri.

      — Cam așa ceva, ridică fata din umeri și ia o gură de orez.

      — Ce ai de gând să faci? Îi cumperi un cadou? Un tort? Măcar îi spui ,,la mulți ani"? întreabă amuzat Do Hwan.

      — Nimic? De ce aș face asta? Poate doar o urare, ceea ce am făcut în fiecare an, dar mai mult de atât nu o să fac. Pentru că nici el nu a făcut. Nu am avut motive. E normal pentru noi, explică Ye Eun și mușcă iar din pieptul de pui.

      — Ești o soră groaznică, Eunie, spune brunetul din fața ei și dă negativ din cap. Ieri l-ai speriat pe Yong Jin și acum nu vrei să faci nimic de ziua lui Ji Min? Îi poți lua măcar un cadou, nu o să mori de la asta.

      — Ce-ar fi să nu te bagi? întreabă bruneta și își dă ochii peste cap, apoi ia o gură de orez.

      După ce mâncarea îi ajunge în gură privește spre furculița de plastic și rânjește. Mestecă încet orezul, în timp ce ia din nou cu furculița și o întoarce spre Do Hwan, când nu e atent. Trage de capătul în care e mâncare, pe spate, în timp ce ține mânerul stabil, apoi îi dă drumul și orezul ajunge pe fața lui. Acesta rămâne nemișcat pentru câteva momente, timp în care mâncarea i se prelinge pe față și cade în poala lui. Ye Eun izbucnește în râs și se ține de stomac, iar Whee In se abținea cât de tare putea să nu râdă. Brunetul ia un șervețel și se șterge, calm, motiv pentru care atacanta se încruntă. Nu făcea nimic, de parcă nu s-a întâmplat nimic. Băiatul ia sticla de apă și bea o gură, iar când aceasta își dă seama ce făcea de fapt, se lasă brusc în jos.