Break her walls; jjk | highschool au

37

      — Nu pot să cred că părinții mei chiar au fost de acord să vin până aici, spune Whee In și se uită la cabana uriașă din fața ei.

      Și nu era o cabană de oriunde, ci din Mont Blanc, Franța. Da, ei chiar au mers până în Franța. Au vrut să aibă o vacanță cât mai de neuitat și să mai iasă din țară. Iar faptul că erau toți era și mai interesant. Deși drumul a fost chinuitor de lung, a meritat.

      — Eu iau camera cu balcon de la ultimul etaj! țipă Ji Min și aleargă spre scări după ce descuie ușa.

      — S-o crezi tu! țipă Ye Eun și alergă după el, trăgându-l de geacă.

      — Dumnezeule, s-ar spune că s-au maturizat, dar sunt mai rău decât anul trecut, oftează Whee In, iar Mi Rae chicotește.

      Desigur că era și iubita lui Ji Min cu ei, iar pe lângă aceasta era și Hyun Jin. Nu le convenea tuturor de ultimul menționat, dar făcea parte din grup într-un fel și era prieten cu Mi Rae.

      — Să meargă cineva să-i aducă pe idioți, trebuie să stabilim cum stăm în camere mai întâi, spune Jin și trage de bagaje.

      Nam Joon a mers să îi ia pe cei doi care se certau și trăgeau unul de altul pentru a lua camera și s-au strâns în living, unde s-au așezat unde au apucat și au așteptat să se aducă și ultimul bagaj.

      — Anul ăsta suntem mult mai mulți, evident, spune Ho Seok și îi privește pe fiecare în parte.

      — Unșpe mai exact, ceea ce înseamnă că cineva ori stă singur, ori o să fie o cameră de trei, spune Nam Joon. Sunt șase camere în total, deci e perfect indiferent de alegere.

      — Pot sta eu singur, mai ales că probabil s-au format perechile, spune Hyun Jin și îi privește pe rând.

      — Ești sigur? Nu trebuie să stai singur. Poți sta cu doi dintre băieți, spune Ye Eun și se încruntă. Nu vrem să te simți dat la o parte.

      — Sunt sigur, Eunie, nu-ți face griji, zâmbește blondul și îi face cu ochiul.

      Jung Kook s-a încruntat și s-a uitat urât la amândoi, dar se părea că niciunul nu a observat. Nu își amintea ca ei doi să fie așa de apropiați și evident că-l călca pe nervi, dar nu a spus nimic și a încercat să treacă peste acel moment. După ce au stabilit cum stau în camere, au trecut la alesul lor. Erau câte două pe etaj, în total fiind trei, plus parterul. La primul etaj stăteau Ye Eun cu Whee In și Tae Hyung cu Jung Kook, la cererea cuplului, pentru a fi măcar aproape dacă nu stăteau împreună, la al doilea Hyun Jin și Ji Min cu Mi Rae, iar la ultimul Nam Joon cu Jin și Ho Seok cu Yoon Gi.

      — Jin hyung, mi-e foame! strigă Tae Hyung coborând în living, unde era acesta.

      — Du-te și fă-ți, spune acesta și își dă ochii peste cap.

      — Nuu! Mi-e poftă de ce ne-ai făcut la ziua ta. Fă-ne tu, e specialitatea ta, nu am eu de unde să știu cum se face, spune acesta și își scoate buza de jos mai în față, bosumflându-se.

      Seok Jin își dă ochii peste cap, dar până la urmă cedează și merge în bucătărie, urmat de Jung Kook, care voia să-l ajute, și Tae Hyung, care voia să ciugulească ceva până era gata mâncarea. A luat o pungă de chips-uri și una de pufuleți și s-a făcut nevăzut în camera iubitei lui, în timp ce Jung Kook și Jin s-au apucat de prepararea mâncării.

      — Ya, te-am auzit urlând că ți-e foame și te văd cu astea acum? întreabă Whee In și își ridică o sprânceană, privindu-și iubitul cum închidea ușa în urma lui. O să îți strici pofta.