Break her walls; jjk | highschool au

15

      A doua zi de dimineață, bruneta a fost trezită de nevoia de a vomita. A sărit din pat și s-a grăbit să ajungă la baie, unde s-a năpustit asupra toaletei și a dat afară orice avea în stomac. După ce s-a asigurat că nu mai avea ce să vomite a tras apa. S-a ridicat și s-a spălat pe dinți, apoi a ieșit din baie. Și a rămas surprinsă de ce a văzut. În patul lui Whee In nu era ea, ci Ji Min și Jung Kook, îmbrățișați și dormind duși. Nu știa dacă e de la durerea de cap sau chiar asta se întâmpla în acel moment. Se îmbrățișau reciproc, cu picioarele intercalate, iar Ji Min avea capul ascuns la pieptul lui Jung Kook. Nu a durat mult să-și dea seama cum s-a ajuns la asta, deși își amintea că a adormit când aceștia plecau. Și-a adus aminte că a avut un coșmar cu tatăl ei câteva ore mai târziu și a reușit să se trezească datorită lor, care probabil au fost chemați de prietena ei, care nici nu era în cameră. Bănuia că era în camera băieților, dar nu era sigură. Nu a văzut când a plecat. Fata a chicotit în șoaptă și a făcut totuși o poză, verificând și ceasul. Era șase dimineața. La opt fără ceva urmau să vină profesorii să îi verifice și să îi trezească din câte au fost anunțați. Nici nu știa dacă au pus alarme. A decis să îi trezească pentru a merge în camera lor fără să fie prinși și să se pună înapoi la somn. S-a apropiat ușor de ei și i-a privit pentru ultima dată dormind, un zâmbet formându-se pe buzele sale.

      — Vă mulțumesc pentru tot ce faceți pentru mine. Nu vă merit, șoptește și zâmbetul îi piere.

      Își amintise tot ce s-a întâmplat în seara precedentă. Cum au fost nevoiți să alerge prin ploaie după ea, cum au ajutat-o să se ridice după ce a căzut, cum Jung Kook a cărat-o până în cameră, cum Whee In s-a rugat de ea să o lase să o ajute, dar a refuzat. Toate astea pentru că a crezut că tatăl ei era acolo din cauza alcoolului și din cauza încăpățânării. Și abia atunci a realizat, văzând cum cei doi erau nevoiți să doarmă într-un pat de o persoană, doar pentru a o păzi și a fi lângă ea în caz că avea un alt coșmar. Făceau atâtea pentru ea și nici măcar nu merita. Și era conștientă de asta.

      I-a zguduit încet, în timp ce le striga numele, dar tot ce a primit ca răspuns au fost niște mormăieli și câteva foșnete. A oftat și a rânjit diabolic, amintindu-și cum îl trezea mereu pe Ji Min. Îl gâdila, oriunde. Și el și ea se gâdilau extrem de tare, dar avea să folosească asta acum în avantajul ei. Privirea i-a căzut pe tălpile lui goale, așa că a început să-l gâdile. Și reacția lui nu a întârziat. A început să se zbată, ușor la început, apoi haotic, până s-a trezit, râzând și țipând să înceteze. În acel timp, Jung Kook, care era în brațele lui, s-a trezit din cauza fâțâielii lui Ji Min, fiind încruntat și nervos.

      — De ce ne-ai trezit? întreabă morocănos Jung Kook și se freacă la ochi.

      Oh, vocea aia răgușită de dimineața. Nu se aștepta, dar fata a înghițit în sec când l-a auzit, surprinzându-se singură.

      — E șase dimineața. Trebuie să mergeți la voi în cameră acum, nu merită riscul să mergeți înainte să treacă profesorii pe la fiecare, explică fata și se îndepărtează de ei, căutând pastile în sertar.

      Desigur că a luat la ea, știa ce avea să se întâmple și că nu era singura care va avea nevoie. Când s-au ridicat din pat au început să se plângă de durerea de cap, așa că fata le-a dat câte o pastilă și apă, luând și ea una. Le-a mai dat una pentru Tae Hyung și a pus una pe noptiera lui Whee In.

      — Bun, acum îmi explicați unde e Whee In? întreabă bruneta după ce au luat pastilele.

      — Am trimis-o la noi în cameră ca să rămânem noi aici. Avea mai mult loc în paturile noastre decât aici. Nu-ți face griji, e cu Tae Hyung, nu i s-a întâmplat nimic, spune Ji Min și ia hainele de pe calorifere. Cred că e timpul să mergem, pierdem timp în care putem dormi.