Break her walls; jjk | highschool au

4

      Trecuse deja o jumătate de oră din ora de engleză, iar Ye Eun privea absentă pe geam. Profesorul vorbea aproape numai în engleză și avea aceeași pretenție și de la elevi, dar, din fericire, a ocolit-o de multe ori pe brunetă, fără să vrea. Nu se vorbea ceva prea interesant, însă, pe lângă ceea ce vorbea proful împreună cu câțiva elevi, se auzeau șoapte în legătură cu ea și episodul de pe hol din pauză. Iar ea auzea tot. Dar nu îi păsa. Știa că o să intre în probleme și, din nou, nu îi păsa. Era obișnuită să ajungă în biroul directorului, să primească amenințări, pedepse, pe care oricum nu le făcea, detenție și să fie suspendată cine știe cât timp. Asta se va întâmpla în ziua respectivă când va fi chemată. Aștepta și aștepta, iar momentul veni.

      — Park Ye Eun este așteptată în biroul directorului. Park Ye Eun, repetă o voce în boxele aplasate în tot liceul.

      — Park Ye Eun? întreabă profesorul de engleză, uitându-se prin clasă, iar bruneta se ridică în picioare. Presupun că ești nouă, deci nu știi unde este biroul directorului, nu?
 
      — O conduc eu, cu acordul dumneavoastră, spune Jung Kook și se ridică de pe scaun, atrăgând atenția asupra lui.

      Profesorul aprobă, așa că cei doi părăsesc sala de curs în mai puțin de un minut. Mergeau tăcuți, la o distanță de aproximativ jumătate metru, deoarece Ye Eun nu prea avea în plan să inițieze o conversație și Jung Kook habar nu avea ce să zică. Drumul a durat ceva timp, deoarece au trebuit să urce până la ultimul etaj, care era destinat profesorilor, directoarei și secretariatului. Desigur, acest lucru se aplica doar unuia dintre corpurile clădirii. Bruneta a bătut la ușă și a intrat fără să aștepte să fie chemată, apoi a închis ușa în urma ei, lăsându-l pe șaten pe hol.

      — Ia loc, spune doamna Cho.

      Ye Eun se trântește pe scaunul din fața biroului directoarei, analizând subtil împrejurimile. Camera era încăpătoare și aranjată cu bun gust chiar, putea mirosi doar câți bani s-au cheltuit doar pentru acea cameră și nu era surprinsă deloc. Privirea ei a căzut din nou asupra femeii, așteptând să spună ceva.

      — Am fost informată de micul tău conflict de mai devreme cu Kim Soo Ji și vreau să îți reamintesc că–

      — Că nu tolerați sau promovați violența în incinta liceului și nici în afara lui. Nu e nevoie să îmi repetați, și domnul Song a încercat să îmi spună asta. De câte ori mai e nevoie să aud asta? o întrerupe și își dă ochii peste cap.

      — Până vei înțelege acest lucru. Nu promovăm nici lipsa de respect față de cadrele didactice sau conducerea liceului, așa că abține-te din a mă întrerupe, domnișoară Park, spune directoarea, ciudat de calmă, lucru pe care a surprins-o și pe brunetă.

      — Desigur, doamnă Cho, spune fata zâmbind. Dar permiteți-mi să vă informez cu un alt lucru. Tot ce am făcut mai devreme a fost autoapărare. În plus, Soo Ji, sau cum o cheamă, se certa cu o altă elevă a dumneavoastră. De fapt, nu se certa. Ce făcea ea se numeste bullying, iar motivul ei este că săraca fată este aici cu ajutorul unei burse. Presupun că veți face ceva și în privința acestui lui și nu vă veți lăsa manipulată de bani, nu? întreabă fiind exagerat de politicoasă și formală, dar falsitatea se putea citi cu ușurință din vocea ei.

      — Mă acuzi cumva că accept mită? întreabă doamna Cho și își ridică o sprânceană. Draga mea, te asigur. Și tu și domnișoara Kim veți primi pedeapsa pe care o meritați. Am vizionat înregistrările de pe camere și am văzut ce s-a întâmplat. Într-adevăr, a fost autoapărare și Soo Ji începuse cearta cu cealaltă elevă, însă am văzut și faptul că ai provocat-o în a te lovi. Pot spune că a fost destul de inteligent să o faci pe ea să lovească prima, dar nu suntem proști. A fost planul tău de la bun început.