Break her walls; jjk | highschool au

52

      — Ajung în cinci minute, spune fata și chicotește la ce i s-a spus apoi. Oh, cu siguranță nu, își dă ochii peste cap. Vorbim când ajung dacă nu vrei să fac accident din prima zi în care am primit carnetul.

      — Tsk, bine, bine. Grăbește-te. Toți suntem nerăbdători să îți vedem mașina, spune Hyun Jin.

      — Pardon? Mașina? În cazul ăsta vă trimit mașina și eu mă întorc liniștită acasă, spune indignată șatena.

      — Glumeam, glumeam. De restul nu știu, dar eu vreau să te văd. Așa că grăbește-te, spune acesta și rânjește, iar fata parcă îi simte rânjetul prin telefon.

      — Patru minute, Hwang, spune Ye Eun și închide telefonul cu o mână, punându-l lângă ea.

      A oftat ușor și a oprit la semafor, în timp ce se uita în jur. Zăpada începuse  ușor, ușor, să se topească și să dispară, din moment ce mai aveau mai puțin din luna februarie. Terminase în sfârșit cu învățatul pentru carnet, ba chiar îl și luase cu punctaj maxim la ambele probe și terminase și cu pedeapsa oribilă pe care i-a dat-o mama ei pentru ceea ce îi făcuse lui Ha Neul. Partea bună era că terminase cu dublul stres pe care îl avea. Curățenia și carnetul. Iar pe lângă, Ha Neul nu a mai deranjat pe nimeni. Dar a apărut altul. Mai degrabă altele. Examenele. Până atunci nu își bătuse capul, dar a realizat că era important. Nu putea să trăiască pe banii mamei până îmbătrânea, mai ales că, la un moment dat, compania femeii va deveni compania lui Ji Min. Chiar dacă erau frați, nu i-ar fi convenit să stea pe banii lui, indiferent de cât de mulți ar avea. În plus, nu i-a plăcut niciodată să stea pe banii cuiva. Dar problema era că ea habar nu avea ce să facă. Momentan se putea concentra pe ce avea de învățat pentru examene. Și avea mult de recuperat. Mult prea mult. Avea să se bucure puțin de zilele de weekend, apoi să vadă de unde începe.

      Rezolvase și problema pe care o avea cu Whee In, cerându-și scuze de repetate ori și promițând că nu va mai face orice și oricând o tăia capul, iar blonda a cedat până la urmă. Ye Eun prețuia prea mult prietenia dintre ele două încât să o lase așa. Probabil că cea din trecut nici măcar nu și-ar fi bătut capul, însă, pe parcurs, s-a schimbat, chiar dacă nu se observa exagerat de mult. Iar cel mai mult se schimbase din perioada în care ea și Jung Kook s-au cunoscut, apoi în care au ajuns împreună. După ce a plecat șatenul și chiar și în prezent, mai dădea semne că acționa ca Ye Eun din trecut. Ca momentul din club, când a băut până nu a mai știut de ea sau cel în care a bătut-o pe Ha Neul. Dar după ce a simțit consecințele, mai ales supărarea lui Whee In, parcă s-a trezit la realitate și s-a adunat, punând prioritățile înainte și încercând să oprească modul în care plecarea lui o afecta. Ușor, ușor, revenea la normal și chiar devenea o versiune mai bună a ei. Și spera să reușească.

      A ajuns în sfârșit în fața restaurantului, unde ceilalți o așteptau rezemați de propriile mașini. Era un adevărat spectacol pentru cei ce treceau prin apropiere. Șapte mașini luxoase parcate în fața restaurantului, acum opt cu a lui Ye Eun, iar lângă erau rezemați posesorii mașinilor, unii cu iubitele, alții fără, aranjați, parcă arătând ca niște celebrități. Fata a deschis portiera și și-a scos pe rând picioarele din mașină, apoi a ieșit încet, cu totul, privindu-i zâmbind pe prietenii ei. A închis portiera și a blocat ușile din cheia mașinii, apoi a mers lângă aceștia, care analizau mașina surprinși. Nu se așteptau ca șatena să își aleagă așa o mașină, dar, văzând-o lângă ea, parcă i se potrivea.

      — Drăguță mașină, surioară. Mă mir că mama chiar ți-a luat-o, spune chicotind Ji Min.

      — Dacă aveam carnet de când am făcut vârsta legală pentru mașină, îmi lua de atunci, spune Ye Eun și își dă ochii peste cap.