Break her walls; jjk | highschool au

21

      — Haideți! O să pierdem toată ziua în ritmul ăsta! spune Ye Eun și apucă o cutie mai micuță, luând-o spre ușa blocului.

      — Ție ți-e ușor să zici, noi suntem ăia care cară cutiile grele! spune Ji Min și ia una din cutiile mari.

      Era ziua mutării. Trecuseră deja aproape două săptămâni și mai aveau o săptămână până la vacanța de iarnă, iar în acel moment erau în weekend. Totuși, nu era doar Ye Eun cea care se muta, ci și Tae Hyung. Însă duba cu bagajele lui încă nu ajunsese, deci până atunci profitau să urce cutiile blondei. Nu se așteptau să aibă așa multe și să fie așa grele, dar cu siguranță a luat tot ce era al ei din apartament. Planificarea mutării a durat mai mult decât ar fi crezut. A trebuit să schimbe câteva piese de mobilier și să revopsească niște pereți, doar pentru că nu îi convenea culoarea și modelul mobilei. Până a ajuns, a fost montată și au vopsit, au terminat actele și au aranjat lucrurile cu firma de mutări. Tae Hyung a decis să se mute tot în aceeași zi, deoarece ziua lui cădea în perioada sărbătorilor și nu ar fi muncit nimeni atunci, oricât de mulți bani le-ar fi dat. Era conștient că toată lumea voia să petreacă timp cu familia și nici nu voia să pună pe cineva la muncă atunci.

      — O să vină și duba cu lucrurile mele curând, deci pregătiți-vă, spune amuzat Tae Hyung și îl urmează pe Ji Min.

      Era tradiția lor să se ajute când unul dintre ei se muta, apoi acela să facă cinste cu pui și bere. Și din moment ce Ye Eun era una dintre ei acum, era de datoria lor să o ajute, mai ales că era și fată. Măcar mergeau cu liftul și nu trebuiau să urce scări.

      — Mă simt foarte pe lângă pentru că o să mă mut și eu aici abia la anul, spune Jung Kook bosumflat în urma lor.

      — Tu vorbești? Eu nici măcar nu o să mă mut aici, eu o să fiu pe lângă total, spune Whee In și se uită urât la el.

      — Eu nici atât, deși poate aș putea, spune Do Hwan. Dar tu de ce nu?

      — Am o situație bună a banilor, dar nu destul de bună încât să mă pot cumpăra un apartament aici sau măcar să stau cu chirie. În plus sunt minoră, abia la anul fac vârsta legală, iar ai mei nu m-ar lăsa să mă mut singură de pe acum, explică fata.

      — Hm, înțelegem. Uitasem că nu ai vârsta legală. De bani nu se pune problema, putem să rezolvăm. Sau nu neapărat să cumperi unul. Poți sta cu Ye Eun, sigur i-ar prinde bine puțină companie, propune Ji Min.

      — Chiar și așa, ai mei știu că e și ea minoră. Până devin majoră, nu am nicio șansă. Nu ar lăsa două minore să locuiască singure. Pe tine te-a lăsat datorită lui Ji Min pentru că știe că are grijă de tine, spune Whee In.

      Ceilalți aprobă și schimbă subiectul, urcând în lift câte trei pentru a încăpea cu tot cu cutii. Mai mult dura până urcau și mergeau cu liftul, din moment ce apartamentul era tocmai la penultimul etaj. Când ajunseseră la jumătatea cutiilor, a venit și duba cu lucrurile lui Tae Hyung, așa că s-au format două grupe. Fetele au continuat să care cutiile mici ale lui Ye Eun, apoi au trecut la ale lui Tae Hyung cât timp ceilalți terminau cu cele mari ale ei. După ce au terminat cu cele mici, au decis să treacă la cele mari și să care împreună câte una. Însă nu au apucat să facă doi pași cu ea, căci au fost oprite de o voce.

      — Ya! Nemernicilor! Cum puteți lăsa niște fete să care cutiile astea? spune un băiat înalt, cu părul blond spre un șaten deschis.

      Cele două au tresărit și s-au întors spre acesta. În spatele acestuia se mai aflau încă trei băieți, doi bruneți, aproape la fel de înalți ca el și un blond, de aceeași înălțime cu Ji Min. Ye Eun și Whee In i-au recunoscut ca fiind prietenii lui Ji Min, pe care îi mai vedeau după ore în fața liceului, iar fata cu părul albastru îi mai observase pe trei dintre ei anii trecuți și le cunoștea numele, din moment ce făcuseră parte din grupul popular ar liceului.