Break her walls; jjk | highschool au

40

      A doua zi s-au trezit unul în brațele celuilalt, în aceeași ,,ținută". Primul care s-a trezit a fost Jung Kook, ce a zâmbit când a văzut-o pe blondă în brațele lui, a strâns-o ușor la pieptul lui și a început să o mângâie pe spate. A oftat încet și s-a uitat spre geam, văzând că se luminase complet afară și abia mai ningea, deci furtuna a trecut în totalitate. Habar nu avea la ce oră au adormit și habar nu avea ce oră era acum. Știa doar că au petrecut toată seara până au adormit împreună, vorbind, zâmbind și sărutându-se de parcă totul era bine între ei.

      Ye Eun a început să se foiască și să deschidă ochii, ușor, ușor. S-a încruntat și și-a ridicat privirea, dând de a lui Jung Kook, apoi s-a ridicat puțin pentru a se uita în jur. Aproape că uitase unde era și ce căuta acolo, dar secvențe din seara trecută au început să i se deruleze în cap, așa că a oftat și și-a îngropat fața în pieptul lui, luându-l în brațe. A observat și că s-a oprit furtuna, ceea ce însemna că trebuia să se întoarcă la cabana lor. Pentru un anumit motiv nu voia să plece de acolo chiar așa de curând.

      — Neața și ție, chicotește șatenul.

      — Mneața, murmură fata și se ghemuiește mai mult la pieptul lui.

      Pe parcursul nopții se mai lăsase frigul, din moment ce s-a stins și focul la un moment dat. Băiatul a observat și a aranjat pătura mai bine în jurul corpului ei și a cuprins-o mai bine în brațe. Blonda a zâmbit și motivele pentru care nu ar pleca prea curând de acolo se înmulțeau. Dacă plecau, se întorceau la cum erau înainte, fără săruturi, fără dormit împreună, doar prieteni.

      — Ar fi cazul să plecăm, știi, nu? întreabă Jung Kook și își trece degetele prin părul ei.

      — Încă puțin, șoptește Ye Eun și își ridică privirea spre el.

      — Eunie, ceilalți sigur sunt îngrijorați. Nu vreau să-mi imaginez ce bătaie o să ne luăm de la Whee In, spune Jung Kook pe un ton blând și își mută palma pe obrazul ei.

      — Aish, ai dreptate, oftează blonda și își lasă capul în palma lui. Drumul spre cabană îl știi? Nu am reținut nimic de ieri, abia vedeam.

      — Nu e foarte greu, ne descurcăm. Nu-ți face griji, spune șatenul și o sărută pe frunte, apoi se ridică din pat, luându-și hainele pentru a se îmbrăca.

      După ce a terminat a luat hainele fetei și i le-a dat, aceasta îmbrăcându-se rapid cu ele și ieșind de sub pătură. S-au încălțat cu bocancii și și-au luat gecile pe ei, fără să se grăbească neapărat, deoarece erau încă adormiți, apoi au verificat dacă mai aveau de luat ceva. Și-au pus căciulile și fularele, urmate de mănuși, luate de blondă când a plecat, apoi au părăsit cabana, ținându-se de mână. Zăpada era destul de înaltă și ningea ușor, dar le era mult mai ușor să meargă și să vadă. Au mers o vreme drept înainte, pănă au început să se rărească pomii, apoi au făcut stânga și au continuat să meargă drept. La un moment dat au început să vadă și drumul de la care au pornit, înainte să se aventureze în pădure. Drumul a durat ceva, în jur de patruzeci și cinci de minute, dar ei habar nu aveau și simțeau că urmau să le cadă picioarele. Au ajuns în sfârșit la cabană și au intrat încet, crezând că era dimineață și poate ceilalți dormeau, însă era deja după-amiază și toți erau treji, așteptând vești de la echipa de căutare.

      — În sfârșit, șoptește blonda și închide ușa în urma ei.

      Nici nu au apucat să mai facă ceva, căci în fața lor a apărut o Whee In nervoasă, ce avea niște cearcăne proeminente și o umbrelă strânsă, în mână. Ye Eun s-a băgat după Jung Kook în momentul în care fata a ridicat umbrela spre ei, iar șatenul încerca să se ferească de loviturile acesteia.