Break her walls; jjk | highschool au

22

      — Nu! Eu vreau camera asta! spune Ye Eun și încearcă să îl împingă pe fratele ei afară din cameră.

      — De ce trebuie să primești mereu ce vrei? Eu am intrat primul în cameră! spune Ji Min și se opune, trăgând-o afară din cameră.

      — Ji Min! Te rooog! spune deja disperată și se bosumflă.

      Abia ajunseseră la cabană și deja era haos și ceartă. Săptămâna cu liceul trecuse mai repede decât se așteptau și a început vacanța în sfârșit. Tae Hyung și Ye Eun s-au acomodat rapid cu noua locuință, iar Whee In a început să petreacă mai mult timp la apartamentul prietenei ei, deoarece era chemată des. Se strângeau toți într-unul din apartamente în fiecare weekend și stăteau până târziu, din moment ce erau singurele zile sau seri în care se puteau strânge toți.

      Do Hwan luase o anumită distanță de grup și începea să stea din nou din ce în ce mai mult cu prietenii lui vechi, dar dintr-un motiv necunoscut de ceilalți. Ye Eun presupunea că știe, dar nu era motivul real. Motiv pentru care nu se afla cu ei la munte. Din păcate, nici Nam Joon, Yoon Gi și Seok Jin nu au putut merge la munte, din cauza diferitelor treburi pe care le aveau sau pur și simplu voiau să petreacă timp cu familiile lor. Însă ceilalți erau acolo și se asigurau că prezența le era simțită. Persoanele din cabanele din vecinătate deja ieșiseră să vadă ce se întâmpla și de unde se auzea așa mult zgomot. Deoarece cabanele nu erau foarte îndepărtate, ci o distanță decentă, încât fiecare să aibă intimitatea lor, zgomotul produs de ei s-a auzit destul de rapid.

      — Ji Min, ești mai încăpățânat decât copiii mici! Las-o să aibă camera, mie oricum nu-mi place asta și o vreau pe cea de jos! spune Ho Seok.

      Blonda și-a ridicat sprâncenele și i-a aruncat o privire de ,,eu câștig", iar brunetul și-a mijit ochii și s-a uitat urât la ea. A oftat învins și s-a întors cu spatele, însă nu era pregătit să o lase așa. În niciun caz.

      — Nu se termină aici! Poate că ai câștigat acum, dar e doar o luptă, nu războiul! spune și își întoarce puțin capul pentru a o privi cu coada ochiului.

      — Dumnezeule, în ce film trăiești? Ieși afară și lasă săracul copil în pace! spune Ho Seok și își dă ochii peste cap, împingându-l spre scări.

      Ye Eun rânjește și iese din cameră, alergând fericită pe scări, pentru a merge după bagajul ei. A sărit câteva scări și a ieșit din nou în frig, unde ceilalți scoteau bagajele, adică Whee In și Tae Hyung, din moment ce restul au dat buzna în camere pentru a alege. Știau cum arătau camerele, dar nu știau cât de mari erau și ce vedere aveau. Și așa a început cearta dintre cei doi frați. Erau trei camere în total. Două sus și una jos, deoarece jos erau living-ul și bucătăria. Într-adevăr, camera de jos era mai mică, însă bucătăria era mai accesibilă și asta era tot ce conta pe Ho Seok. Avea momente în care i se făcea foame peste noapte și nu voia să trezească toată casa cine știe cum. Camerele de sus aveau balcoane, ambele cu vederi superbe, iar ușile era poziționate față în față. Și pe lângă, era câte o baie pe fiecare etaj.

      — Ho Seok de ce naiba s-a dus? Trebuia să mă ajute cu bagajele, spune Tae Hyung și trage de un geamantan.

      — Ca să îi oprească pe cei doi frați din a porni o bătaie? Și-a dat seama că o să se întâmple asta când au urcat toți trei la etaj. Jung Kook nu s-ar certa pe o cameră cu Ji Min, iar în fața lui Ye Eun ar ceda. Și pot și eu să te ajut, dar nu mă lași, spune Whee In și își încrucișează brațele la piept.

      — Cât timp există băieții și bărbații, femeile și fetele nu ar trebui să depună efort, chiar dacă se descurcă sau sunt capabile. Mă descurc și singur, dar aș fi terminat mai repede cu Hobi. Tu poți mai bine să strângi ce am lăsat prin mașini, spune brunetul și scoate valiza, punând-o lângă cealaltă scoasă.