Break her walls; jjk | highschool au

2

      Nu voia să fie acolo, se putea observa doar din privirea ei, dar nu avea de ales. Mai bine acolo decât la școala de corecție. Ceremonia se desfășura în spatele liceului, spațiul întinzându-se câțiva zeci de metri. O scenă era amplasată în mijlocul curții, având dimensiuni destul de mari, iar în jurul acesteia erau fie elevi, fie profesori și directoarea. Ea, bobocii și noii veniți erau singurii care stăteau retrași, câte unul, separați de grupuri. Nu cunoșteau pe nimeni, era normal, dar Ye Eun nici nu avea în plan să își facă vreun prieten. Nu vedea vreun potențial prieten în marea de fițoși plini de bani. S-a retras lângă un copac, cât mai departe de orice persoane, rezemându-se de acesta cu brațele încrucișate la piept. Urma să înceapă micul discurs de la început de an și toate vocile din jurul ei să se potolească. Avea dureri de cap de la cât de entuziasmați erau să se revadă și să povestească cu ce mașini luxoase au umblat, în ce croaziere au plecat și ce țări au vizitat.

      — Bună dimineața, dragi elevi și bine ați venit la deschiderea noului an școlar! Le urez un călduros ,,bine ați venit" noilor noștri elevi, celor ce vor începe primul an și celor care s-au transferat în acest an la liceul nostru și sper să vă placă anul sau anii pe care îi veți petrece aici!

      Atât i-a trebuit brunetei și a ignorat apoi complet orice spunea femeia. Deși directoarea nu părea o femeie acră și nu era bătrână, așa cum își imagina, nu era interesată de ce avea de zis. Era un discurs stupid, pe care îl auzea în fiecare an și semăna cu cel al vechiului ei liceu. În schimb și-a scos telefonul și a vizitat fiecare aplicație de socializare până termina tot ce putea vedea, pentru a face timpul să treacă mai repede. După ceva timp, femeia începe să strige diriginții și clasele, așa că a fost nevoită să fie atentă. Odată ce clasa ei a fost strigată, s-a îndepărtat de copac și s-a dus la grupul mare de elevi, ce s-a strâns în fața scenei pe care era dirigintele lor. Acesta a coborât și le-a cerut să îl urmeze spre clasa lor, iar Ye Eun a rămas în spate, fiind ultima din grup. Au ocupat rapid locurile din clasă, bruneta nimerind undeva în spate, a patra bancă de la fereastră. Era locul ei preferat, așa că avea să-l păstreze cu orice preț.

      — Probabil nu ați ascultat discursul doamnei Cho, așa că nici eu nu îl voi repeta, spune bărbatul stârnind câteva chicoteli. Vă voi ura doar un bine ați venit și revenit. Pentru elevii noi, mă numesc Song Won Tae, domnul Song pentru voi și voi fi dirigentele vostru în anii rămași de liceu. Haideți să ne prezentăm și să ne cunoaștem înainte de a trece la orice altceva. Cine vrea să fie primul? întreabă zâmbind cald.

      O fată cu părul drept, lung și de un șaten lucios, a ridicat mâna, iar după cum părea era una din fetele populare și cu care va urma să aibă destule conflicte la cât de încrezută părea. Dirigintele a numit-o zâmbind, iar aceasta s-a ridicat în picioare. Ye Eun o privea, dar îi vedea doar buzele mișcându-se. Nu asculta niciun cuvânt care îi ieșeau din gură. Nu era deloc interesată de ce spunea și nu a fost atentă nici la ce spuneau restul colegilor ei. Atenția lui fusese îndreptată pe geam, privind copacii, mașinile, blocurile și magazinele ce se vedeau din acel unghi. Orice era mai interesant decât prezentarea fiecăruia.

      — Tu, a patra banca de la geam, spune domnul Song, iar aceasta se întoarce abia când colegul ei de bancă o înghiontește încet. Ce ne poți spune despre tine? întreabă după ce bruneta ridică în picioare, plictisită.

      Toate privirile erau asupra ei. Ura asta.

      — Că nu vreau să fiu aici, răspunde și își dă ochii peste cap, iar câteva râsete se aud prin clasă.

      — Sunt sigur că nu vor prea mulți să fie la liceu pe vremea asta, dar în afară de acest lucru? Numele poate, vârsta, de la ce liceu te-ai transferat, sugerează domnul Song.