Break her walls; jjk | highschool au

1

      — În niciun caz! strigă bruneta și se ridică de pe scaun, trântindu-și palmele puternic pe masă.

      Furia îi era emanată prin fiecare por, în ochii ei puteai vedea parcă flăcări și corpul i se cutremura de nervi. Nu era drept ce i se întâmpla în acel moment, nu putea permite să ajungă în locul ăla oribil.

      — Ye Eun, calmează-te. Nu ai de ales, spune mama ei și trage aer în piept, apoi îl eliberează, fiind cât de calmă putea.

      — Cum adică nu am de ales? Yong Jin, de ce dracului nu spui nimic? Ajută-mă! Nu o poți lăsa să mă trimită acolo! spune revoltată și îi lovește umărul fratelui ei, pentru a-i atrage atenția.

      — Limbajul, Ye Eun! Iar tu, Yong Jin, nici măcar să nu te gândești să intervi! se răstește mama ei și se ridică în picioare. Trebuia să ai grijă să nu fii exmatriculată. Ai fost norocoasă că am avut grijă să nu ajungi la școala de corecție și că am reușit să te înscriu la alt liceu. Ce e atât de rău să mergi la liceul la care învață Ji Min?

      Exact. Exmatriculată.

      — ,,Limbajul Ye Eun!", o imită Ye Eun și își dă ochii peste cap. Liceul lui Ji Min e plin de snobi și fițoși plini de bani. În plus, principalul tău motiv de a mă trimite acolo e că minunatul meu frate Ji Min mă poate supraveghea și îți poate raporta ție totul, nu-i așa? pufnește nervoasă.

      — Mă bucur că te duce capul măcar după toți anii petrecuți în liceul ăla mizerabil. Ji Min o să aibă grijă să nu intri în belele și o să urmezi regulamentul instituției. La primul pas greșit de care aflu, vei merge direct la școala de corecție. Te asigur că nu vrei să ajungi acolo. Mi-au fost de ajuns toate reclamațiile primite timp de doi ani. Chiulit, bătăi, certuri cu profesorii, copiat. Ai încercat până să schimbi și notele din catalog. Toate astea au scăpat de sub control, e timpul să încetezi. Săptămâna viitoare începe noul an școlar și îl vei urma la liceul lui Ji Min, discuția e încheiată, spune femeia și se așează pe scaunul ei.

      — Ești jalnică. Nu ai fost în stare să pui piciorul în prag atâția ani. De ce încerci acum? Preferam să mori tu în locul tatei. El se pricepea mai bine la a fi părinte, spune Ye Eun pe un ton plin de ură și pleacă, trântind ușa în urma ei.

       — Park Ye Eun! se răstește Ji Min în urma ei, care doar a privit și ascultat discuția. Eomma, nu-ți face griji, voi avea eu grijă de ea. Nu lăsa cuvintele ei să te afecteze, spune blând și își cuprinde mama, care suspina ușor, într-o îmbrățisare strânsă.

      — Voi vorbi cu ea când ajungem acasă. Îmi cer scuze din partea ei. Sunt sigur că nu a crezut nici ea ceea ce a spus, spune Yong Jin și se ridică de la masă.

      — Ai face bine. Încearcă să o stăpânești, îți iese până și ție de sub control, spune Ji Min pufnind.

      — Să o stăpânesc? Nu e un câine, Ji Min. E sora noastră. Nu e vina ei că moartea tatei a avut un impact atât de mare asupra ei. Știi foarte bine că l-a iubit mai mult decât noi trei la un loc. Acum scuzați-mă, mă voi retrage. Pe data viitoare, frățioare, spune Yong Jin zâmbind fals și părăsește încăperea.

      Ei bine, asta era definiția unei familii destrămate. O mamă rămasă singură și forțată să aibă grijă de cei trei copii ai ei, după ce tatăl acestora a decedat în urma unui accident de mașină. Ambii au fost implicați în acel incident, însă femeia a reușit să supraviețuiască, dar a rămas cu câteva cicatrici ce aveau să fie acolo pentru tot restul vieții ei. Legătura și atmosfera dintre ei nu a obișnuit să fie mereu așa, comportamentul lui Ye Eun nu era așa. Înainte ca tatăl lor să moară, Ye Eun era o fată dulce, care își iubea părinții și nu ieșea din cuvântul lor. Avea, de asemenea, o relație strânsă cu Ji Min. Au fost apropiați încă de când s-a născut cea mică, fiind cei mai apropiați de vârstă. Era diferență de doar un an între ei. Însă după accident, Ye Eun s-a schimbat. A devenit rece, s-a distanțat de persoanele din jurul ei, a ajuns să își urască mama și s-a apropiat de fratele lor cel mai mare, Yong Jin. Alesese până să se și mute cu el. Apropierea aceasta a avut consecințe și i-a influențat comportamentul mai mult în rău. Nu îi mai pasă de reguli, a deprins viciul fratelui ei, fumatul, bea și se implică în bătăi. Ultimul este motivul pentru care a ajuns să fie exmatriculată. După numeroase reclamații și avertizări, ultima bătaie în care s-a implicat a dus la consecințe mari. Cealaltă fată a ajuns într-o stare destul de gravă în spital. Plină de vânătăi, julituri, zgârieturi, sânge și brațul rupt, iar liceul a luat măsurile necesare și cerute, exmatriculând-o.