Break her walls; jjk | highschool au

31

      — Jung Kook? întreabă blonda și duce telefonul la ureche.

      — DE CE DRACULUI A FOST HYUN JIN LA TINE? țipă acesta prin telefon, iar fata îl îndepărtează de ureche.

      — Ce? De unde știi? întreabă confuză fata și se încruntă.

      — Oh, deci nu trebuia să aflu? Yoon Gi a întrebat pe grup ce făcea la tine. Se întâmplă ceva între tine și el? M-ai uitat deja? întreabă șatenul rapid, iar fata se trântește în pat, oftând. Și dacă nu mă înșel e cam miezul nopții la tine.

      — Jung Kook, te rog, calmează-te. În primul rând, nu mai suntem împreună. În al doilea rând, nu se întâmplă nimic între mine și el. A venit la mine după ce am terminat liceul pentru că a auzit de la Whee In că mă simt rău. Mi-a adus dulciuri și vitamine, iar după starea mi s-a înrăutățit și se pare că sunt răcită. A avut grijă de mine toată ziua. Asta e tot ce s-a întâmplat. Și în al treilea... Știi foarte bine că nu te-am uitat. După câte au fost între noi nu pot să te uit după o lună, spune fata cât mai calm și își trece mâna peste față. 
 
      Și, dintr-o dată, băiatul a început să se simtă prost. A judecat totul înainte să știe altceva pe lângă faptul că băiatul a venit la ea. Mai ales pentru că îi era rău și a răcit. Nu putea să suporte gândul că e bolnava, mai ales pentru că se îmbolnăvea din cauza ei. Fie nu mânca, fie nu se îmbrăca bine, iar certurile dintre ei se bazau pe asta în general. Iar acum, știind că era la mii de kilometri distanță și că altcineva a avut grijă de ea, îl făcea să regrete din ce în ce mai mult decizia de a pleca. Și momentan nu avea ce face. Probabil nu ar fi avut vreo problemă dacă nu era vorba de Hyun Jin, dar era interesat de ea, așa că era automat pe lista lui neagră.

      A închis brusc apelul, apoi a sunat-o din nou, însă de data asta cu cameră.

      — Cum adică ai răcit? Iar nu te-ai îmbrăcat bine, nu? întreabă autoritar băiatul și o analizează cu atenție.

      — Habar nu am. Dar o să fiu bine, răspunde fata și oftează, făcând același lucru.

      — Te rog, ai grijă de tine. Tot ce vreau să știu e că ești bine. Atât, spune șatenul mai bland, iar aceasta observă cum trăsăturile feței i se mai relaxează.

      — Și tu, zâmbește Ye Eun și se foiește în pat.

      — Se asigură Hyun Jin că ești bine oricum, spune Jung Kook și își dă ochii peste cap.

      — Și Kimberly de tine, probabil, pufnește blonda.

      — Ce treabă are Kim în discuția asta? întreabă acesta și își ridică o sprânceană. Nu ea a ieșit la miezul nopții din apartamentul meu după ce a petrecut o zi întreaga cu mine. A fost Hyun Jin. Cu tine.

      — Și de ce trebuia să îl aduci iar în discuție după ce ți-am explicat ce s-a întâmplat de fapt? oftează obosită fata. Vorbim după atâta timp, singuri, și ăsta e subiectul pe care îl avem?

      — Ai dreptate, murmură Jung Kook și își ciufulește părul. Doar că nu suport gândul că el e acolo în locul meu. Atât.

      — Atunci întoarce-te, șoptește ea și se uită în altă parte.

      — Acum nu mai pot face nimic, Ye Eun. Oricât se tare aș vrea. Aș fi venit înapoi înainte să apară Hyun Jin. Nu mă pot răzgândi acum, când sunt aici și am început cursurile deja, spune Jung Kook ofticat. Trebuia să mă oprești de la început. De ce m-ai lăsat să plec? se răstește ușor.

      — Pentru că nu am vrut să fiu egoistă, Jung Kook. De-asta, răspunde pe același ton.

      — Aish, de ce au trebuit să mă accepte? murmură și își strânge ochii.