Break her walls; jjk | highschool au

11

      — Neața, Eunie, spune Whee In somnoroasă.

      Ye Eun era deja trează. Nu de foarte mult timp, dar era destul încât să-și aducă aminte tot ce se întâmplase aseară. Stătea pe marginea patului și se gândea ce putea să facă mai departe, pe lângă a se pregăti de liceu. Apoi și-a dat seama că singurele haine pe care le avea erau cele cu care a fost în urmă cu o seară în club. Pe lângă asta, nu avea nimic la ea, niciun ghiozdan, laptop, nimic. Din fericire nu avea nevoie neapărată în acea zi. Și chiar dacă au avut de făcut teme, nu și le făcea, deci nu-i păsa.

      — Neața, răspunde aceasta lipsită de viață. E ora șapte abia, avem o oră la dispoziție să mergem la liceu, dar nu am nimic la mine. Frati-miu pleacă de acasă la șapte jumate, deci chiar dacă merg până acolo nu am timp să mă pregătesc și să ajung la timp.

      — Îți pot da o uniformă de la mine. Probabil fusta va fi puțin mai scurtă și cămașa mai strâmtă, dar o să îți vină, spune șatena și se întinde, ridicându-se din pat.

      — Îți multumesc. Pentru tot ce faci pentru mine. Mă ajuți mereu când am nevoie și mă asculți, spune bruneta și o urmărește cu privirea prin cameră.

      — Pentru asta sunt prietenii, Ye Eun, spune aceasta și se întoarce spre ea, zâmbindu-i.

      Ye Eun îi zâmbește înapoi și se ridică, apropiindu-se de ea. În acest timp, Whee In scotea două uniforme, călcate și aranjate pe umerașe. Pe una i-o dă brunetei, iar pe una o agață de cuierul de pe ușa dulapului. Își fac rutinele de dimineață, pe rând, se schimbă în uniforme, se machiază cât mai natural, iar bruneta cere o pereche de ochelari de soare. Da. La sfârșitul lunii octombrie. Nu voia să vadă tot liceul cât de umflați avea ochii de la plâns. În plus, se mai întrezăreau raze de soare pe cer. Rare, dar erau acolo. Oricum nu-i păsa de ce aveau persoanele din jur să comenteze de ochelarii ei. Putea purta căciulă în iulie și nu ar fi fost problema nimănui.

      — Hai, cred că mama ne-a făcut deja micul dejun. I-am trimis mesaj aseară că ai venit să dormi la noi, spune chicotind.

      — Nici nu vreau să știu ce părere are despre mine, răspunde bruneta în timp ce ieșeau din cameră.

      Când au intrat în bucătărie era deja șapte jumate. Mama lor le-a pregătit micul dejun și l-a pus pe farfurii în urmă cu ceva timp, dar ea și tatăl șatenei, care abia a plecat la muncă, au mâncat deja. Așa că rămăseseră doar ele două și urma ca mama lor să le ducă la liceu, în drumul spre job-ul ei.

      — Bună dimineața, le urează mama fetei, în timp ce ele se așează la masă.

      — Neața, eomma, spune șatena și se apucă direct de mâncat.

      — Bună dimineața. Mă scuzați de deranj, dar am avut o situație neplăcută cu fratele meu și nu aveam unde să vin, spune bruneta ușor reținută.

      — Nu îți face griji, poți rămâne până îți rezolvi problemele și după chiar. Te primim cu drag, doar ești prietena lui Whee In, spune zâmbind.

      — Vă mulțumesc, mult, spune și începe sa mănânce.

      Au terminat de mâncat în aproximativ zece minute și s-au grăbit la mașină. Și ele și mama lor trebuiau să ajungă la opt la liceu, respectiv la muncă. Drumul până la liceu nu a durat mult, doar zece minute, așa că mai aveau încă zece până la începerea primei ore. Au pășit în liceu privind în jur după Do Hwan, dar nici urmă de el, ceea ce însemna că întârzia, ori ajunsese de mult și a mers în clasa lui. Dar când au ajuns la clasa brunetei, era acolo, în fața clasei ei, împreună cu Ji Min și Jung Kook. Fata încă avea ochelarii de soare puși și nu avea în plan să îi dea jos prea curând.