Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Capitolul 7

Un apartament cald, cu geamuri mari prin care se vede Olimpica. Tablouri frumoase pe pereți; unul cu siguranță de Fantuzzi. Patru boxe așezate în colțurile salonului difuzează o piesă remixată. Muzica îi învăluie pe oaspeți, care vorbind, se mișcă în ritm.

‒ Dani, hei, aproape că nu te-am recunoscut.

‒ Nu te lua de mine, ok?

‒ Aveam în vedere haina, îți stă bine, serios...

Daniela se uită la fustă.

‒ Hei, Giuli!

‒ Ce te-nfurii? Semeni cu Bonopane, proasta cea dintr-a treia B care dimineața vine fardată.

‒ Vai ce amabilă ești!

‒ Doar suntem prietene.

‒ Prima dată aud.

Giulia se înclină înainte.

‒ Un sărut și facem pace.

Daniela surâde. Când se întinde spre Giulia, îl vede la spatele ei pe Palombi.

‒ Andrea!

Uită de obrazul Giuliei, sperând că poate, mai devreme sau mai târziu, îl va săruta pe el.

‒ Ce mai faci?

Andrea rămâne o clipă nedumerit.

‒ Bine. Tu?

‒ Excelent.

Se sărută în grabă. Apoi el trece mai departe salutând un prieten. Giulia se apropie și-i zâmbește alături.

‒ Nu-ți face griji, vrea să iasă în evidență.

Rămân să-l privească ceva timp. Andrea vorbește cu niște băieți, apoi se întoarce spre ea, o privește din nou și în sfârșit zâmbește. A înțeles până la urmă.

‒ Drăcie! Chiar te-ai mai machiat... Nu te-am recunoscut, pe bune.

Babi merge spre salon. Câteva fete dansează. Într-un colț un DJ amator încearcă să-l imite pe DJ Francesco, căutând una după alta piese rap. O fată dansează dezlănțuită cu brațele în sus.

Babi clatină din cap, zâmbind.

‒ Pallina!

O față rotundă, înrămată de un păr lung castaniu, cu un breton ciudat într-o parte, se întoarce spre ea.

‒ Babi, uauuuu!

Aleargă, o îmbrățișează, sărutând-o, aproape o ridică în brațe.

‒ Ce mai faci?

‒ Foarte bine. Mi-ai spus că n-ai să vii.

‒ Da, știi, am fost la o petrecere, dar era așa o plictiseală. Eram cu Dema, am șters-o de-acolo imediat. Iată cum. Tu nu cumva ești tristă?

‒ Glumești, sunt fericită. Te-ai pregătit de latină? Vezi că mâine poate să te-ntrebe. Numai tu n-ai răspuns.

‒ Da, știu, am învățat toată după-amiaza, apoi a trebuit să ies cu mama, am mers în centru. Uite, mi-am luat asta, îți place?

Și face o piruetă mai mult ca o balerină decât ca un manechin, ca să-și demonstreze salopeta de atlas albastru.

‒ Super tare.

‒ Dema mi-a spus că-mi stă foarte bine.

‒ Ca să vezi. Tu știi ipoteza mea, nu?

‒ Iar începi. Suntem doar prieteni.