Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Capitolul 19

Pallina, într-o salopetă Adidas albastră la fel ca și elasticul care-i strânge părul în coadă, aleargă aproape săltând în ghetele Nike.

‒ Nu mă-ntrebi cum a mers?

Babi, într-o salopetă întunecată cu talia joasă, cu inscripția Danza și cu o bandană roșie care-i leagă părul, se uită la prietena sa.

‒ Cum a mers?

‒ Nu, dacă mă-ntrebi așa, nu-ți povestesc.

‒ Atunci nu-mi povesti.

Continuă să alerge în tăcere în același ritm.

Apoi Pallina nu mai rezistă.

‒ Bine, văd că ești curioasă. Îți spun oricum. M-am distrat foarte tare. Nu știi unde m-a dus.

‒ Nu, nu știu.

‒ Hai, nu fi rea!

‒ Nu sunt de-acord cu așa gen de prietenii și gata.

‒ Hai, lasă. Am ieșit doar o dată, ce mai?

‒ Fă cum vrei, dar mai bine e să fie ultima!

Pallina rămâne o clipă în tăcere. O fată în salopetă impecabilă le depășește. Le privește pe-amândouă. Și cu toate că se simte epuizată, verifică un cronometru pe care-l are-n mână și pentru a-și menține tonul mărește viteza și dispare în lungul străzii.

‒ Mai pe scurt, m-a luat să mâncăm într-un local fițos. Se află lângă via Cola di Rienzo, cred că ar putea fi pe via Crescenzio, o stradă laterală. Se numește La Piramide.

Babi nu manifestă prea mult interes.

Pallina continuă să povestească mai puțin entuziasmată.

‒ Lucrul cel mai distractiv acolo este că pe fiecare masă stă un telefon.

‒ Până aici nu mi se pare foarte interesant.

‒ Vai, ce plicticoasă mai ești. Telefoanele acestea au numere de la 0 la 20.

‒ Tu de unde știi?

‒ Scrie în meniu.

‒ Aha, acolo se și mănâncă. Credeam că te-a dus la Telecom!

‒ Ascultă, dacă vrei să-ți povestesc ține după dinți limba asta ascuțită!

‒ Ce-ai zis?

Babi o privește mirată.

‒ Eu am limbă ascuțită? Eu sunt cea mai populară de la Falconieri. Ai văzut cum mă privea tipa care ne-a întrecut? Cum crezi, la tine se uita așa?

‒ Desigur!

‒ Nici nu te-a observat, e clar ca bună ziua.

‒ E clar ca bună ziua că sunt foarte transpirată. N-am putea să ne așezăm pe-o bancă să pălăvrăgim normal?

‒ Nici nu poate fi vorba. Eu alerg. Trebuie să pierd cel puțin două kilograme. Dacă vrei, alergi cu mine, dacă nu eu am să ascult CD-playerul. Printre altele, am ultimul disc U2.

‒ CD-player Sony? De când îl ai?

‒ De ieri!

Babi își ridică haina ca să-i arate walkmanul MP3 Sony prins la talie. Pallina nu-și crede ochilor.

‒ Ei, hai! Cu CD și radio? De unde l-ai luat? În Italia nu se găsesc.

‒ Mi l-a adus mătușă-mea. S-a întors ieri din Bangkok.