Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Capitolul 25

Step coboară pe Lungotevere, depășește în slalom vreo două-trei mașini și accelerează. Mașina poliției se ține din urma lui. Dacă ajunge la piazza Trilussa, scapă de ea. În oglindă vede mașina care se apropie periculos. În fața lui sunt două mașini. Step apasă pe accelerație. Motocicleta se repede înainte. Trece dintr-o răsuflare printre portiere. Una dintre mașini se dă într-o parte speriată. Cealaltă continuă să meargă pe mijlocul străzii. Cretinul de șofer nu-și dă seama de nimic. Poliția trece pe dreapta. Roțile sar cu zgomot peste marginea trotuarului. Step vede piazza Trilussa în fața lui. Încetinește din nou. Taie drumul de la dreapta la stânga. Cretinul din mașină frânează brusc. Step se strecoară pe ulicioara din față spre havuzul care unește cele două Lungotevere. Trece prin mijlocul coloanelor joase de marmură. Poliția frânează blocându-se din față. Nu poate trece. Step accelerează. A reușit. Cei doi polițiști coboară din mașină. Dar văd doar o pereche de îndrăgostiți și un grup de băieți care sar repede pe trotuar lasându-l să treacă pe nebunul acela de pe motocicleta cu farurile stinse. Step continuă să mai meargă cu viteză ceva timp. Se uită în oglindă. În urma lui nu-i nimeni. Numai niște mașini în depărtare. Trafic de noapte. Nu mai este urmărit. Aprinde luminile. I-ar mai lipsi să-l oprească pentru asta.

Claudio deschide frigiderul și își toarnă un pahar cu apă.

Raffaella se îndreaptă spre dormitoare. Înainte de a merge la culcare întotdeauna le dă un sărut de noapte bună fetelor, din obișnuință, dar și pentru a fi sigură  că s-au întors acasă. În seara ceea nici nu trebuiau să iasă. Dar nu se știe niciodată. Mai bine să verifice. Intră în odaia Danielei. Pășește fără să facă zgomot, atentă să nu se împiedice de covor. Se reazemă cu o mână de noptieră, pe cealaltă o pune pe perete. Se apleacă înainte, lent și cu buzele îi atinge obrazul. Doarme. Raffaella se îndepărtează în vârful degetelor. Închide încet ușa. Daniela se întoarce. Se ridică, sprijinindu-se într-un cot. Urmează cel mai frumos moment. Raffaella apasă liniștit mânerul și deschide ușa lui Babi. Pallina e în pat. Vede cum unghiul de lumină din coridor se conturează lent pe perete, mărindu-se. Inima începe să-i bată repede. Și acum, dacă mă descoperă, ce le povestesc? Pallina rămâne întoarsă, nemișcată, încercând să nu respire. Aude zgomot de mărgele: trebuie să fie mama lui Babi. Raffaella se apropie de pat și se apleacă lent înainte. Pallina îi recunoaște parfumul. Este ea. Își reține respirația, apoi simte cum sărutul îi atinge obrazul. E un sărut plăcut și afectuos de mamă. E adevărat. Mamele sunt toate la fel. Grijulii și bune. Dar oare și pentru ele fiicele sunt identice? Speră. Raffaella aranjează plapuma și o învelește delicat cu marginea cearșafului. Și brusc se oprește. Pallina stă nemișcată în așteptare. A descoperit ceva? A recunoscut-o? Aude un scârțâit ușor. Raffaella s-a aplecat. Îi simte respirația caldă aproape, prea aproape. Apoi percepe cum se îndepărtează pașii ei ușori pe mochetă. Lumina slabă din coridor dispare. Liniște. Pallina se întoarce încet. Ușa e închisă. În sfârșit poate să respire. A trecut. Iese din așternut. De ce mama lui Babi s-a aplecat? Ce-a făcut? În semiîntunericul odăii ochii ei obișnuiți cu întunericul găsesc repede răspunsul. La picioarele patului, perfect aliniați, stau ciupicii lui Babi. Raffaella i-a pus la loc, ordonat. Pentru ca fiica ei mâine-dimineață să-și vâre în ei picioarele calde încă după somn. Pallina se întreabă dacă mama ei ar face același lucru. Nu. Nici nu s-ar gândi. De câteva ori a stat trează așteptându-i sărutul. Așteptarea ei a fost zadarnică. Părinții ei săi s-au întors târziu. I-a auzit cum pălăvrăgind au trecut pe lângă odaia ei și s-au dus mai departe. Apoi acel zgomot. Ușa de la dormitorul lor s-a închis și cu ea toate speranțele s-au spulberat. Da, sunt două mame diferite. Simte fiori stranii de-a lungul corpului. Nu, nu și-ar dori să aibă o mamă ca Raffaella. Printre altele, nu-i place parfumul ei. E prea dulce.

Step intră pe ulicioară. Ajuns în fața porții unde a lăsat-o, frânează ridicând un nor de praf. Se uită în jur. Babi nu-i acolo. Claxonează. Niciun răspuns. Stinge motorul. Încearcă s-o strige: „Babi".