Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Capitolul 24

Pollo se oprește cu motocicleta în fața casei lui Babi. Pallina coboară și se duce la portar.

‒ S-a întors Babi?

Fiore, pe jumătate somnoros, se forțează un pic s-o recunoască.

‒ Ah, salut, Pallina. Nu. Am văzut cum a ieșit cu Vespa, dar încă nu s-a întors.

Pallina se întoarce spre Pollo.

‒ Ce o mai fi și asta?

‒ Nu-ți face griji, dacă e cu Step înseamnă că-i în siguranță. Va veni curând, ai se vezi. Vrei să te însoțesc?

‒ Nu, mă duc sus. Dacă are probleme, poate va suna acasă. Ar fi bine să fie cineva care să-i răspundă.

Pollo pornește motocicleta.

‒ Cum afli ceva, sună-mă.

Pallina îl sărută, apoi fuge. Trece pe sub bară și urcă treptele de la intrarea în bloc. La jumătate de drum se întoarce. Pollo îi face din mână. Pallina îi trimite un sărut cu mâna și dispare. Pollo accelerează și pleacă. Pallina ridică covorașul. Cheile sunt acolo, după cum s-au înțeles. Caută printre ele cheia de la intrare. Urcă la primul etaj și deschide încet ușa. Din coridor se aude o voce. O recunoaște. E Daniela. Vorbește la telefon.

‒ Dani, unde sunt ai tăi?

‒ Pallina, tu ce faci aici?

‒ Răspunde, unde sunt?

‒ Au ieșit în oraș.

‒ Bine! Închide mai repede. Nu ține telefonul ocupat.

‒ Dar vorbesc cu Andrea. Babi unde-i? Doar a plecat să te caute.

‒ De asta trebuie să închizi. Poate sună Babi. Ultima dată când am văzut-o era pe motocicletă la spatele lui Step și-i urmărea poliția.

‒ Nu!

‒ Da!

‒ E foarte tare sora mea.

Praful a dispărut încet. Nori cenușii plutesc pe cerul fără lună. În jur e liniște. Nicio lumină. În afară de un felinar îndepărtat de pe peretele unei case. Babi se desprinde de perete. Simte miros puternic de îngrășăminte care vine dinspre câmp. O briză ușoară mișcă vârfurile copacilor. Se simte singură și abandonată. De data asta e adevărat. Îi este frică. Din dreapta, de departe aude nechezat de cai. Grajduri izolate într-un sat întunecat. Se îndreaptă spre felinar. Pășește încet de-a lungul peretelui ținându-se cu mâna de îngrăditură, atentă pe unde calcă printre smocuri de iarbă înaltă și sălbatică. Oare sunt vipere? Își amintește vag manualul de științe și se liniștește. Viperele nu ies noaptea. În schimb șobolanii da. Trebuie să fie mulți pe-aici. Șobolanii mușcă. Legende urbane. Își amintește de cineva, un prieten al cuiva, care a fost mușcat de un șobolan. A murit după puțin timp. De vreo boală. Groaznic. S-o ia toți dracii pe Pallina. Deodată se aude un zgomot în stânga. Babi se oprește. Tăcere. Se rupe a ramură. Ceva se mișcă repede în direcția ei, aleargă gâfâind printre tufișuri. Babi e îngrozită. Din mărăcinișul întunecat din fața ei zbughește un câine mare negru. Babi vede umbra care înaintează lătrând în noapte. Babi se întoarce și începe a fugi. Aproape că alunecă pe niște pietre. Își revine, se grăbește prin întuneric, alergând înainte fără să vadă încotro. Câinele e pe urmele ei. Înaintează amenințător, câștigă teren. Rânjește și latră înfiorător. Babi ajunge la îngrăditură. Vede o gaură sus. Se apucă cu o mână, apoi cu cealaltă, în sfârșit găsește un sprijin pentru picioare. Dreptul, stângul sus, trece dincolo. Sare în întuneric, scăpând ca prin minune de colții albi ascuțiți. Câinele rămâne după îngrăditură. Saltă în sus cu greu. Începe să alerge înainte și înapoi lătrând, încercând în zadar să-și ajungă prada. Babi se ridică. S-a lovit la mâini și la genunchi când a căzut cu fața înainte în întuneric. A nimerit în ceva cald și moale. E noroi. Îi curge lent pe geacă și blugi. Pe mâinile zgâriate. Încearcă să se miște. Picioarele îi sunt afundate până la genunchi. Câinele aleargă undeva departe de-a lungul îngrăditurii. Babi speră să nu găsească vreo trecere. Îl aude cum latră mai înfiorător pentru că nu poate ajunge la ea. Dar e mai bine în noroi decât mușcată de câine. Apoi, un miros înțepător, aproape dulceag, îi pătrunde în nas. Își duce mâna murdară la față. Adulmecă. Pentru o clipă i se pare că sătucul o înfășoară de jur-împrejur ca s-o acapareze. Vai, nu! Bălegar! Schimbul nu-i chiar atât de convenabil.

Pallina iese afară, închide puțin ușa ca să nu facă zgomot. Ia cheile din buzunar, se apleacă, ridică preșul și pune cheile. Babi încă n-a sunat. Dar măcar așa nu va trebui să sune la ușă. În acel moment aude o mașină. De după colțul casei apare Mercedesul 200. Părinții lui Babi. Pallina îi dă drumul preșului să cadă și fuge spre ușă. O lasă să se trântească după ea. Urcă treptele în fugă, intră înăuntru și încuie.

‒ Dani, mai repede, au venit ai tăi.

Daniela e lângă frigider ca de-obicei cuprinsă de foamea de la ora două. De data asta va trebui să rabde. Dietă strictă. Trântește ușa frigiderului. Fuge în camera ei. Pallina intră în odaia lui Babi și se strecoară în pat îmbrăcată. Inima îi bate puternic. Stă și ascultă. Aude cum coboară rulourile garajului. Mai durează puțin. Apoi în semiîntunericul odăii vede uniforma de pe scaun. Babi a pregătit-o înainte să iasă. Credea că se va întoarce curând. Cât e de ordonată, sărmana Babi. De data asta chiar va avea necazuri. Dac-ar ști Pallina unde-i Babi acum, precis i-ar fi făcut un compliment. De data asta e chiar în rahat, fie el și de cal.

Pallina își trage plapuma până la bărbie și se întoarce spre perete, în timp ce o cheie se învârte cu zgomot în broasca ușii.