Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Capitolul 31

Parnas. Fete frumoase cu ochi machiați perfect, gene lungi și rujuri delicate, stau așezate la măsuțe rotunde și pălăvrăgesc lenevind la soare în acea după-amiază de primăvară.

‒ La naiba, m-am murdărit!

O fată râde, alta mai pesimistă verifică dacă nu cumva și bluzița ei a pățit la fel. Fata cu bluzița pătată înmoaie vârful unui șervețel de hârtie într-un pahar plin cu apă. Șterge cu putere pata de ciocolată care se mărește și mai tare. Bluzița de culoarea laptelui în acel punct devine bej. Fata e disperată.

‒ Vai! Aceste pahare cu apă aduc ghinion. Se pare că intenționat  chelnerii le pun pe masă, ei știu deja c-ai să te pătezi. Scuze!

Îl oprește din mers pe un chelner.

‒ Poți să-mi aduci un ștergător de pete, te rog?

Fata ia cu ambele mâini bluzița arătându-i pata udă. Chelnerul nu se oprește la suprafață. Face o analiză mult mai profundă. Bluzița, transparentă în acel punct ud, s-a lipit de sutienul cu dantelă.

Chelnerul zâmbește.

‒ Vă aduc imediat, domnișoară.

Profesionist și mincinos, ar fi vrut să-i dea altceva înțelegând frustrat că acel nasture descheiat nu-i era dedicat lui. Nicio fată de-aici nu s-ar logodi vreodată cu un chelner.

Pallina, Silvia Festa și alte câteva fete de la Falconieri se reazemă de un lanț care se întinde suferind sub greutatea lor, atârnat de două coloane joase de marmură.

‒ Iat-o.

Babi are obrajii rumeniți. Le ascultă veselă cu un zâmbet, ușor obosită după plimbarea pe jos. Pallina îi aleargă în întâmpinare.

‒ Salut.

Se sărută drăgăstos și sincer. Spre deosebire de majoritatea săruturilor de la mesele din Parnas.

‒ Ce-am mai obosit. Nu credeam că-i așa departe.

‒ Ai venit pe jos?

Silvia Festa o privește mirată.

‒ Da, pentru că n-am motocicletă.

Babi se uită aluziv la Pallina.

‒ Și apoi voiam să mai fac câțiva pași. Dar am exagerat un pic, sunt extenuată. Și când mă gândesc cum am să ajung înapoi tot așa.

Pallina îi întinde cheile.

‒ Ține. Vespa mea îți stă la dispoziție.

Babi se uită la brelocul cu litera P de cauciuc albastru din mâinile sale.

‒ Despre Vespa mea nu sunt noutăți?

‒ Pollo a zis că nimeni nu știe nimic. Probabil a luat-o poliția. A spus că te vor anunța mai târziu.

‒ Aha, și vor vorbi cu ai mei.

Babi se uită la grupul de băieți. Îl recunoaște pe Pollo și pe alți prieteni de-ai lui Step. Un tip cu bandaj la ochi îi zâmbește. Babi se uită în altă parte.

Niște motociclete se opresc în apropiere. Babi privește cu speranță spre noii veniți. Inima îi bate tare. Dar în zadar. Băieți necunoscuți, cel puțin pentru ea, merg spre mese salutându-se.

‒ Pe cine cauți?

Expresia feței și intonația Pallinei nu lasă loc de îndoieli. Pallina știe.

‒ Pe nimeni, de ce?

Babi își pune cheile în buzunar fără s-o privească. E sigură că ochii săi sinceri au trădat-o.