Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Capitolul 43

În fața benzinăriei din piazza Euclide, un grup de băieți și fete îl ascultă pe un tip foarte amuzant. Ar avea succes într-un mic teatru de cabaret. Dar s-a încăpățânat să dea la Economie și Comerț, cu toate că în fața profesorilor stă mereu ca o rață mută. Puțin mai încolo, în față la Pandemonium, și-au dat întâlnire băieți puțin mai mari. Vine un BMW 23. Din mașină coboară o brunetă cu pantofi perfecți și cu picioare la fel. Poartă o jachetă neagră și o pereche de bermude plisate de mătase strălucitoare. Mașina e azurie, exact ca într-un spot publicitar. Dar când coboară el, magia se risipește. Are puțin păr pe cap și o burtă mare. Nici pe departe un model. Puțin mai înainte, în fața vânzătorului de ziare s-a oprit o camionetă. Doi carabinieri verifică fără prea multă convingere actele câtorva băieți, apoi pleacă.

O mașină trece repede și gălăgios. O fată cu păr blond apare la geam salutând pe cineva și dispare după ce cotește la dreapta pe via Siacci. O brunetă intră în Caffè Shop să cumpere țigări.

Unul după altul vin ei. Claxonează și se opresc. Câțiva urcă cu motocicletele pe trotuar, alții le parchează în fața obloanelor închise de la Euclide. Babi coboară de pe motocicleta lui Step, își aranjează părul cu mâna. În acel moment de ea se apropie Pallina.

‒ Foarte tare, nu?

‒ Ce anume?

‒ Păi, cum am fugit așa, noaptea, fără să plătim. N-am făcut-o niciodată. E foarte vesel. Și ei sunt simpatici, nu?

‒ Nu. Mie nu mi-a fost vesel.

‒ Ei, hai. Măcar un pic...

‒ Niciun pic. Știi foarte bine. Pentru ei e un obicei. Pallina, nu înțelegi. E ca și cum ai fura. Să mănânci fără să plătești, ai furat.

‒ Mare treabă! Niște tortellini și-o bere. Jaful secolului!

‒ Pallina, tu când nu vrei să-nțelegi, nu vrei, așa-i?

Deodată cineva o bate de două ori cu palma pe umeri: e Maddalena. Mestecă o gumă și o privește insistent zâmbind.

‒ Știi ce, tu n-ar trebui să te învârți pe-aici.

‒ De ce?

‒ Pentru că eu așa vreau.

‒ Nu scrie nicăieri că numai tu ai voie aici. Așa că nu poți să-mi interzici.

Babi se întoarce spre Pallina terminând discuția. Încearcă să înceapă o altă conversație. Dar de data asta o smucitură puternică o face să se-ntoarcă.

‒ Poate n-ai înțeles. Du-te de-aici.

Maddalena îi trântește o mână pe umăr.

‒ Ai priceput?

Babi suspină.

‒ Ce vrei de la mine? Cine te știe pe tine? Cine ești?

Maddalena ridică vocea. Roșește.

‒ Sunt una care-ți dă la bot.

Se apropie și-i trage o palmă peste față.

‒ Ai înțeles?

Babi se încrețește disprețuitor. Cineva s-a întors să vadă ce se petrece. Treptat toți încetează pălăvrăgelile și se adună în jurul lor. Își dau seama ce va urma. Și Babi își dă seama. Încearcă s-o îndepărteze. Maddalena stă prea aproape.

‒ Ascultă, hai termin-o. Nu-mi plac scandalurile.

‒ Nu-ți plac? Atunci nu ieși din casă...