Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Capitolul 48

Babi e la spatele lui Step. Cu obrazul s-a lipit de geacă, vântul se joacă în părul ei.

‒ Cum a fost azi la școală?

‒ Foarte bine. N-am avut două lecții. A lipsit doamna Giacci. A avut probleme de familie. De altfel, dacă noi avem probleme din cauza ei, atunci ce să mai zici de familie...

‒ Ai să vezi că de-acum încolo totul va fi bine. Am așa o presimțire.

Babi nu prea înțelege sensul acelor vorbe și schimbă tema discuției.

‒ Ești sigur că n-o să mă doară?

‒ Foarte sigur! Toți au. Ai văzut al meu cât e de mare! Și n-am murit, nu? Tu ai să-ți faci unul foarte mic. Nici n-ai să-ți dai seama.

‒ N-am zis c-o să-mi fac. Am zis că merg să văd.

‒ Bine, cum vrei, dacă nu-ți place, nu-ți faci, de-acord?

‒ Uite, am ajuns.

Merg de-a lungul unei stradele. Pe jos e nisip adus aici de vânt, furat de pe plaja din vecinătate. Sunt la Fregene, sătucul pescarilor. Babi pe-o clipă se întreabă dacă nu-i nebună. Doamne-Dumnezeule, îmi voi face un tatuaj, se gândește, trebuie să-l fac într-un loc mai ascuns, dar nu prea. Își imaginează cum îl va descoperi mama ei. Va începe să strige. Mama ei mereu strigă.

‒ Te gândești unde să ți-l faci?

‒ Mă gândesc dacă să mi-l fac.

‒ Hai, ți-a plăcut al meu când l-ai văzut. Pallina tot are unul, nu?

‒ Da, știu. Dar ce are a face? Ea și l-a făcut singură acasă cu ace și tuș.

‒ Păi, ăsta e cu mult mai bun. Cu aparatul poți să ți-l faci colorat... E super.

‒ Ești sigur că-l sterilizează?

‒ Desigur, ce-ți vine în minte?

Eu nu mă droghez, n-am făcut dragoste niciodată. Ar fi mare ghinion să iau SIDA de la un tatuaj.

‒ Uite, e aici.

Se opresc în fața unui fel de colibă. Vântul mișcă stuful de pe acoperișul de tablă. La geam sunt sticle colorate. Ușa e din lemn cafeniu-închis. Pare a fi din ciocolată.

‒ John, putem intra?

‒ Oh, Step, vino.

Babi îl urmează. Simte un miros puternic de alcool. Cel puțin au, nu se știe dacă îl și folosesc. John stă așezat pe un fel de scăunel și lucrează la umărul unei blonde așezate în fața lui pe un taburet. Se aude zgomotul unui motor. Lui Babi îi amintește de sunetul pe care l-a auzit la dentist. Speră să nu fie tot atât de dureros. Fata blondă se uită drept înainte. Dacă și o doare, asta nu se vede. Un băiat, sprijinit de perete, lasă la o parte Corriere dello sport.

‒ Te doare?

‒ Nu.

‒ Te doare totuși?

‒ Ți-am zis că nu.

Băiatul continuă să citească ziarul. Pare aproape iritat că n-o doare.

‒ Am terminat.

John dă aparatul într-o parte și se apropie de umăr ca să-și vadă munca mai bine.

‒ Perfect!

Fata respiră ușurată. Întinde gâtul ca să vadă dacă poate fi și ea de-acord cu entuziasmul lui John. Babi și Step se apropie curioși. Băiatul nu mai citește și se apleacă înainte. Toți se privesc în tăcere. Fata se uită în jur căutând aprobare.