Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Capitolul 35

Iarăși în prezent, e noapte.
Motocicleta merge liniștit aproape de marginea apei. Valuri mici se sparg lent. Vin și se duc ca respirația regulată a mării profunde și întunecate care se vede din depărtare. Luna sus pe cer luminează drumul. Plaja se pierde departe printre umbrele întunecate ale munților. Step stinge farurile. Pe alocuri în întuneric continuă să meargă așa pe acel covor moale și ud. Ajunși la jumătatea drumului se opresc. Se trezesc cum pășesc alături, singuri, învăluiți de acea liniște. Babi se duce spre țărm. Valuri conturate cu argint se sparg înainte să-i ude ghetele albastre. Un val mai încăpățânat decât altele încearcă s-o ajungă. Babi se dă înapoi repede. Se oprește lângă Step. Brațele lui puternice o cuprind. Ea nu se împotrivește. În lumina ceea nocturnă apare zâmbetul ei. Ochii albaștri plini de dragoste îl fixează amuzați. El se apropie și îmbrățișând-o ușor, o sărută. Buze moi și calde, proaspete și sărate, mângâiate de vântul marin. Step îi trece cu mâna prin păr. Îl dă înapoi ca să-i descopere fața. Obrazul pictat cu argint, oglindă a lunii de sus, se luminează cu un zâmbet. Un alt sărut. Norii plutesc încet pe cerul albastru al nopții. Acum Step și Babi stau întinși pe nisipul rece îmbrățișați. Mâinile pline de firișoare de nisip alunecă pe corp.
Un alt sărut. Apoi Babi se trage mai sus sprijinindu-se cu ambele mâini. O privește, el stă întins sub ea. Ochii aceia acum liniștiți o fixează. Pielea lui de culoarea abanosului, netedă și delicată. Părul lui scurt nu se teme că se va murdări. Pare să aparțină acelei plaje întinse acolo, cu brațele în părți, stăpân peste nisip și peste toate. Step, zâmbind, o trage spre el, stăpân și peste ea, copleșind-o cu un sărut mai lung și mai puternic. O îmbrățișează, ținând-o strâns, respirându-i savoarea delicată. Ea se lasă răpită de acea forță și înțelege că nu s-a mai sărutat cu nimeni atât de adevărat.
Acum el stă așezat la spatele ei, o ține îmbrățișată. El, un suport solid, îi întrerupe gândurile cu un sărut pe gât.
‒ La ce te gândești?
Babi se întoarce spre el privindu-l cu coada ochiului.
‒ Știam c-ai să mă-ntrebi.
Se întoarce ca să-și pună capul pe pieptul lui.
‒ Vezi casa de-acolo, dintre stânci?
Step se uită în direcția pe care i-o arată mâna ei. Înainte de a se pierde în depărtare, se oprește asupra degetului acela mic care îl încântă și el. Zâmbește ca unic stăpân al gândurilor sale.
‒ Da, o văd.
‒ E visul meu! Cât mi-ar plăcea să locuiesc în acea casă. Imaginează-ți ce priveliște trebuie să aibă. O fereastră spre mare. Un salon unde să stăm îmbrățișați și să privim apusul.
Step o strânge iar spre el. Babi rămâne să privească departe, visătoare. Obrazul lui îl atinge pe al ei. Ea, veselă și capricioasă, încearcă să-l îndepărteze, zâmbindu-i lunii, prefăcându-se că vrea să fugă. Step îi ia fața între mâini și ea, o perlă palidă, zâmbește, prizoniera acelei cochilii umane.
‒ Vrei să te scalzi?
‒ Glumești, pe frigul acesta? Și nici nu am costumul.
‒ Ei, hai, nu-i rece și la ce-i trebuie costum de baie unui peștișor ca tine?
Babi face o grimasă furioasă și-l împinge înapoi cu amândouă mâinile.
‒ Apropo, i-ai spus lui Pollo povestea de alaltăseară, da?
Step se ridică și încearcă s-o cuprindă.
‒ Glumești?
‒ Dar de unde a aflat Pallina? I-a spus Pollo!
‒ Îți jur că nu i-am spus nimic. Poate am vorbit prin somn...
‒ Ai vorbit prin somn, îmi închipui. Ți-am spus doar că nu cred în jurămintele tale.
‒ Ai să vezi, am să vorbesc vreodată prin somn și-ți vei da seama.
Step se duce spre motocicletă privind amuzat în urmă.
‒ Îmi voi da seama? Glumești, așa-i?
Babi îl ajunge un pic îngrijorată.
Step râde. Vorbele ei au dat rezultate.
‒ De ce, în seara asta nu dormim împreună? Mai e puțin și se zorește de ziuă.
Babi se uită la ceas speriată.
‒ Două și jumătate. La naiba, dacă ai mei se întorc înaintea mea, e gata cu mine. Hai repede, trebuie să ne întoarcem acasă.
‒ Nu dormi la mine?
‒ Ești nebun? Poate încă n-ai înțeles cu cine ai de-a face. Și apoi, ai văzut vreodată ca un peștișor să doarmă cu cineva?
Step pornește motorul, ținând frâna înainte de a accelera. Motocicleta ascultătoare se întoarce în loc și se oprește în fața lui Babi. Babi urcă la spate. Step apasă viteza întâi. Se îndepărtează ușor, tot mai rapid, lăsând în urmă o dungă precisă de anvelope. Mai departe, în nisipul răvășit de săruturi inocente, stă conturul unei inimi. A desenat-o ea pe ascuns, cu degetul acela care lui i-a plăcut mult. Un val perfid îi șterge marginile. Dar cu un pic de imaginație se pot citi un S și un B. Departe un câine latră la lună. Motocicleta își continuă calea îndrăgostită dispărând în întunericul nopții. Un val mai hotărât șterge cu totul acea inimă. Dar nimeni niciodată nu va putea șterge acel moment din amintirile lor.