Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Capitolul 32

Vetrine. În fața ușii un tip zdravăn cu un cercel în urechea stângă și nasul zdrobit îi face să aștepte pe un grup de oameni. Babi se pune la coadă. Lângă ea stau două fete strident machiate într-un fel de pardesiuri lejere și însoțitorii lor, doi tipi în niște pretinse blănuri de cămilă. La butonieră unul din ei are un fel de ac aurit în formă de saxofon, dar e foarte puțin probabil ca el să poată cânta la vreun instrument. Pe celălalt îl trădează mocasinii ușori cu franjuri de piele. Nici acea Marlboro din gură nu l-ar fi salvat. Nu ar fi intrat oricum.
Zdrahonul o vede pe Babi.

‒ Tu.
Babi trece pe lângă două fete cu păr vopsit, o pereche prea cumsecade și doi amărâți veniți de departe. Cineva se revoltă, dar cu jumătate de glas. Babi îi zâmbește zdrahonului și intră. El se întoarce amenințător spre mica lui turmă, cu privirea hotărâtă și sprâncenele încruntate pregătite să înăbușe orice rebeliune. Dar nu-i nevoie. Toți continuă să aștepte în tăcere, privindu-se între ei cu acea frântură de zâmbet, echivalentul frazei: „Vai de capul nostru, n-avem nicio valoare".

Din două boxe enorme muzica răsună cu toată puterea. La balcon fete și băieți vorbesc tare fără să se audă și râd. Babi se sprijină de sticlă. Se uită în jos la ringul de dans. Toți dansează ca nebunii. Pe margini stau cei mai liniștiți, au venit aici atrași de house. Localul cu podea de sticlă le place foarte tare: intri și te uiți la cei care dansează sub tine și dacă vrei, cobori acolo și tu, te arunci în mulțime, urmărit de alții ‒ un spectacol colorat. Câteva fete își agită brațele, altele sar vesele în timp ce vorbesc cu prietenele. Cu topurile lor elastice albe și negre, în pantaloni strâmți și un pic cam scurți. Burice goale și blugi colorați, largi la fund, legați în talie cu batiste lungi. O fată singuratică așezată pe un cub închide ochii amețită, un tip dichisit încearcă s-o agațe. Un fan devotat de-al lui John Travolta, într-o cămașă largă, legat la cap cu o panglică. O pereche încearcă să discute. Poate el îi propune un dans mai senzual acasă, singuri, cu o muzică mai dulce. Ea râde. Poate va accepta. Nimic, nici urmă de Pallina, de Pollo, de prietenii lor și mai ales de Step. Să nu fi venit? Imposibil. Pallina ar fi prevenit-o. Apoi Babi simte ceva. O senzație ciudată. S-a uitat până acum în direcția greșită. Ghidată de o mână divină, de un impuls al destinului, se întoarce. Iată-i. Sunt acolo, în aceeași sală, așezați într-un colț, chiar lângă ultima sticlă. Sunt toți: Pallina, Pollo, tipul cu bandaj, câțiva băieți cu părul scurt și bicepși proeminenți, însoțiți de fete micuțe și simpatice. Este și Maddalena cu prietena ei cu fața rotundă. Este și el. Step bea bere și din când în când se uită în jos. Pare să caute ceva sau pe cineva. Lui Babi îi tresare inima. S-o caute pe ea? Pallina posibil să-i fi spus că va veni. Se mai uită o dată în jos. Nu, Pallina nu putea să-i spună. Încet-încet se întoarce să- l privească. Zâmbește în sinea ei. Ce straniu. E atât de puternic, cu aspectul acela de dur, părul scurt pieptănat înapoi, geaca încheiată și felul acela de a sta așezat liniștit, ca un patron. Totuși este ceva în el gingaș și bun. Poate privirea. Step se întoarce spre ea. Babi se ferește speriată. Nu vrea s-o vadă, se amestecă printre oameni și se îndepărtează de sticlă. Se duce în fundul localului și-i plătește unui tip care-i înmânează un bilet galben și o lasă să treacă. Coboară repede scările. Jos muzica se aude mult mai puternic. La tejghea Babi cere un Bellini. Îi plac piersicii. Step s-a ridicat. Stă rezemat de sticlă cu ambele mâini. Mișcă din cap după ritm, în sus și în jos. Babi zâmbește. De acolo n-o poate vedea. I se aduce cocktailul care într-o clipă dispare.
Babi, fără să fie văzută, se strecoară pe ringul de dans ajungând chiar sub ei. Simte cum o cuprinde o ciudată euforie. Cocktailul își face efectul. Muzica o învăluie. Se lasă dusă de ea. Închide ochii și încet-încet traversează ringul. Mișcă din cap urmând ritmul. Fericită și un pic beată, în mijlocul unor necunoscuți. Părul îi zboară. Urcă pe o margine mai înaltă a pistei. Strânge mâinile și începe a dansa unduindu-și umerii, cu gura închisă și visătoare deschide ochii uitându-se în sus. Privirile lor se întâlnesc prin sticlă. Step e acolo și o fixează. La început n-o recunoaște. Și Pallina o vede. Step se întoarce spre Pallina și o întreabă ceva. De acolo, de jos, Babi n-are cum să audă, dar intuiește întrebarea. Pallina încuviințează. Step se întoarce și se uită în jos. Babi îi zâmbește, apoi coboară privirea și dansează mai departe răpită de muzică.

Step se îndepărtează repede, fără ai păsa de nimeni și de nimic. Pollo clatină din cap. Pallina sare peste iubitul ei, îl îmbrățișează și îl sărută pe gură. Un tip scund și gras îl lasă pa Step să treacă fără să plătească. Mai mult, îl salută cu respect. Step se oprește. Babi e acolo, în fața lui. Un tip cu păr lung, cu chipiu, dansează lângă ea interesat s-o agațe. Văzându-l pe Step, pleacă de unde a venit, făcându-l pe prostul. Babi continuă să danseze privindu-l în ochi și în acea clipă el se pierde în albastrul lor. Tăcuți și zâmbitori dansează împreună. Respirându-și privirile, ochii, inimile. Babi se mișcă unduind. Step se apropie și mai tare. Îi simte parfumul. Ea ridică mâinile, le poartă prin fața lui și dansează fericită. Da, a cedat. El o privește încântat. E foarte frumoasă. Așa ochi sinceri n-a mai văzut niciodată. Gura ceea moale, de culoare pastelată, acea piele catifelată. Totul la ea pare să fie fragil, dar perfect. Părul, ieșit din elastic, îi cade lin peste față, dansează vioi săltând dintr-o parte în alta, descoperindu-i zâmbetul. Step o ia de mâna și o trage spre sine. Îi mângâie fața. Sunt aproape. Step se oprește. Tremură când se gândește. O mișcare ușoară și ea, ca un vis fragil de cristal, s-ar sfărâma în mii de bucăți. Îi zâmbește și o ia după el. O răpește din acea confuzie, din mijlocul acelor oameni dezlănțuiți, dintre acei tipi care se clatină frenetic, înnebuniți când îi văd trecând. Step o conduce printre brațele agitate protejând-o de îmbrânceli, de atingeri periculoase rupte din ritm, de pașii excitați de o veselie inocentă. Mai sus, după sticlă. Bucurie și durere. Pallina vede cum Babi dispare cu el,  în sfârșit incoerentă și veselă. Maddalena îl vede pe Step dispărând cu ea, vinovată doar pentru că l-a iubit și l-a crezut. În timp ce ei doi, răpuși de iubire, ies în stradă, Maddalena cade pe o canapea de alături. Dezamăgită, singură, așa cum singură s-a amăgit. Rămâne cu un pahar gol în mână și ceva mult mai greu de umplut în suflet. Ea, ca un îngrășământ pentru planta care deseori înflorește pe mormântul unei iubiri dispărute. Acea plantă rară care se numește fericire.