Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Capitolul 23

Pe marginea străzii largi, la o cotitură lentă stă multă lume. Din niște Jeepuri Patrol cu ușile deschise răsună muzica. Băieți cu păr blond decolorat, cu malete și chipiuri americane, slabi și deșirați, o fac pe surferii și pozând ca niște statui își transmit sticle de bere. Puțin mai într-o parte lângă un Maggiolone descoperit un alt grup, mult mai realist, fumează iarbă.

Mai în față, câțiva domni, în căutare de senzații tari, stau într-un Jaguar. Lângă ei o altă pereche de prieteni privesc amuzați acest ciudat amalgam.

Motorete pe o singură roată, motociclete trec ca săgețile mugind, frânează și opresc, băieți care se ridică pe pedale și se uită în jur, poate văd pe cineva cunoscut, își salută prietenii.

Babi cu Vespa înfruntă povârnișul. Ajunsă sus, rămâne fără cuvinte. Claxoane diferite, stridente și joase, sună ca înnebunite. Motoarele le răspund vuind. Faruri de toate culorile iluminează strada de parc-ar fi la o discotecă.

Într-un colț stă un butic mobil care vinde băuturi și chifle calde. Face bani cu carul. Babi se oprește acolo în față și parchează Vespa. O încuie. O motoretă Free pe o singură roată trece zburând atât de aproape, încât Babi își pierde echilibrul. Un băiat de cel mult cincisprezece ani coboară roata din față și râde obraznic. Frânează rozând cauciucurile și se întoarce în sens invers. Apasă iar pe pedală ușor dezechilibrat.

Babi se uită năucită în jur. Apoi pornește și lovește neatentă un tip cu părul scurt, într-o geacă neagră de piele, cu cercel în urechea stângă. Pare foarte grăbit.

‒ Deschide ochii când mergi!

Babi își cere scuze. Și iarăși se întreabă ce face ea în acel loc. Deodată o vede pe Gloria, fiica lui Accado. Stă acolo, așezată jos pe o geacă de jeans. Alături e Dario, iubitul ei. Babi se apropie.

‒ Salut, Gloria.

‒ Salut, ce mai faci?

‒ Bine.

‒ În cunoști pe Dario?

‒ Da, ne-am mai văzut.

Fac schimb de zâmbete încercând să-și amintească unde și când.

‒ Ascultă, îmi pare rău pentru ce i s-a întâmplat tatălui tău.

‒ Ah da, pe mine mă doare-n cot. Se simte mai bine. Mereu se amestecă, vrea să se dea cu părerea. În sfârșit s-a găsit unul care să-l pună la punct.

‒ Dar e tatăl tău!

‒ Da, și-i un mare băgăcios.

Dario își aprinde o țigară.

‒ De-acord. Să-i spui mulțumesc lui Step din partea mea. Știi că nu-mi dă voie să intru în casă? Trebuie să aștept jos până vine Gloria. Nu că tare-aș vrea să-l văd. Dar e o chestiune de principiu, nu?

Babi se gândește la care principiu se referă. Dario îi transmite țigara Gloriei.

‒ Dacă-i dădeam eu una, era să fie jale.

Dario izbucnește în râs.

Gloria trage un fum, apoi se uită la Babi zâmbind.

‒ Dar tu ce mai faci? Te-ai cuplat cu Step?

‒ Eu? Ești nebună? Hai, pa, mă duc s-o caut pe Pallina.

Se îndepărtează. S-a înșelat. Ambii sunt nebuni. O fiică fericită că tatăl său a luat în nas. Iubitul ei care regretă că n-a putut să-i dea el. Nici nu-ți vine să crezi. Pe o ridicătură, după o plasă ruptă, îl vede pe Pollo. Stă așezat pe o motocicletă mare și pălăvrăgește vesel cu o fată care stă între picioarele lui. Fata are un chipiu albastru cu inscripția NY. Părul negru strâns în coadă îi iese din chipiu prin deschizătura de la ceafă. Poartă o geacă cu mânecile albe ca a unei majorete americane. Centura dublă Camomilla, o pereche de colanți albaștri întunecați și ghetele Superga de aceeași culoare o fac să arate mai mult a italiancă. Nebuna aceea, care râde și-și apleacă amuzată capul ca să-l sărute pe Pollo, nu-i nimeni alta decât Pallina. Babi se apropie. Pallina o vede.