Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Capitolul 16

Pe o stradă îngustă, într-un simplu garaj lucrează Sergio, mecanicul. Poartă o salopetă albastră cu un dreptunghi alb, verde și roșu de la Castrol pe spate. Nu este clar dacă a fost sponsorizat pentru toate cursele câștigate ceva timp în urmă sau pentru tot uleiul pe care-l schimbă în fiecare zi. Când cineva îi aduce o motocicletă la reparat, indiferent cu ce problemă, el obișnuiește să spună:

‒ Este un pic de lucru și la urmă vom schimba uleiul.

Mariolino, asistentul său, e un băiat cu o înfățișare nu prea trează. Pentru el Sergio este un geniu, un idol. Un zeu al motoarelor. Atunci când lucrează Mariolino întotdeauna ascultă discul lui Battisti Io tu noi tutti. Când în piesa Si, viaggere se ajunge la fragmentul în care se zice „amicul meu cel genial, el ar ști ce-i de făcut, ca să ajusteze sau să reguleze" Mariolino, cu un zâmbet până la urechi, zice:

‒ La naiba, aici e vorba tocmai despre tine.

Sergio continuă să lucreze, dar își trece cu mâna prin păr, murdărindu-l de și mai multă unsoare.

‒ Desigur că nu se referă la tine. Tu cu șurubelnița în mână faci mai multe daune decât miracole.

O veche Free albastră condusă de un mârlan cu ochelari se oprește în fața garajului. Au venit amândoi. Free-ul are roata din spate blocată. Mârlanul își scoate ochelarii și își șterge fața transpirată. Sergio începe să examineze motoreta. Hotărât și sigur îi scoate rama. Seamănă cu un chirurg dacă n-ar avea mănușile murdare de ulei. Și-n afară de asta un chirurg bun nu l-ar fi ales pe Mariolino drept asistent. Mârlanul stă în fața lui. Privește cum mecanicul acela îi secționează lent motoreta. Ca ruda unui pacient care se teme nu atât de gravitatea maladiei, cât de prețul operației.

‒ Trebuie de schimbat variatorul, cu ăsta nu-i de glumă.

Motocicleta lui Step frânează în fața garajului. După sunetul motorului e clar că motocicleta lui nu are nevoie de reparație.

‒ Salut, Step, ai vreo problemă?

Step zâmbește. Bate afectuos cu palma peste rezervorul Hondei sale.

‒ Motocicleta asta nu știe ce-s alea probleme. Am venit să luăm căruța lui Pollo.

Pollo se apropie de motocicleta sa. Vechea Kawa 550. Un adevărat sicriu pe două roți.

‒ Totul e în ordine. A trebuit să schimb pistoanele, inelele și încă o listă întreagă de piese scumpe. I-am schimbat și uleiul.

Pollo îl privește.

‒ Dar nu l-am inclus în preț. E un cadou.

Un an în urmă Sergio a avut o discuție aprinsă cu aceștia doi și de atunci știe cum să se poarte cu ei.

Era primăvară. Step și-a adus motocicleta proaspăt cumpărată.

‒ Dă-i o privire părții laterale, vibrează...

Peste câteva zile Step se întoarce la Sergio după motocicletă. Plătește totul, fără discuții, până și uleiul inclus în preț. Dar când pornește motorul, vede că pe lateral încă vibrează. Step se întoarce acolo împreună cu Pollo și i-o arată. Sergio îl asigură că i-a făcut ajustarea.

‒ Dacă vrei ți-o pun iar la loc, dar trebuie să te programezi și să plătești pentru lucru.

Și de parcă asta nu era de-ajuns, Sergio comite o greșeală enormă. Se apropie de Step, îl bate cu palma pe umăr și adaugă ceva absolut inacceptabil.

‒ Cine știe cum mergi tu pe ea. Poate ai dezechilibrat-o iarăși.

Lui Step i se întunecă în fața ochilor. Motocicleta și Pollo sunt tot la ce ține el cel mai mult. Și în afară de asta nu suportă să fie atins.