Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Capitolul 11

Două raze de soare străbat odaia. Trec peste marginile patului, peste cearșaf, peste părul auriu, peste brațele dezvelite. La atingerea caldă Babi deschide ochii. Deșteptătorul încă n-a sunat. Trage plapuma și se acoperă până la bărbie. Rămâne cu ochii închiși, cu mâinile pe burtă fără să mute picioarele, nemișcată. Deodată sună deșteptătorul, neobosit și insistent. Babi se zvârcolește în pat, întinde mâna căutând butonul deșteptătorului de pe comodă. Dibuie „Siddharta" de Hesse, o carte de la Yourcenar lăsată la jumătate și „Ballo di famiglia". Găsește deșteptătorul, îl stinge. Pe urmă deschide radioul. E ca întotdeauna pe 103.10 și aude cum Branko citește horoscopul.

„Gemeni. Situația rămâne neschimbată. Luna trece în semnul vostru. Influența sa vă poate face deosebit de nervoși."

Și așa cu tata nu mă prea înțeleg, plus la asta și aceste influențe negative ale lunii.

„Rac. Pentru cei născuți sub acest semn..." Lasă să continue fără să dea prea mare atenție cuvintelor. Cine e Rac? Pallina? Nu, ea s-a născut în mai. Mai trebuie să fie Taur sau Pești. Nu. Peștii sunt în martie.

Închide lent ochii și dormitează. Se lasă așa, în acea stare de veghe ușoară și plăcută, caldă și leneșă, revenită de parcă de pe cine știe ce tărâm. Dar apoi, fără să înțeleagă bine de ce, se trezește brusc. Poate din cauza unui zgomot îndepărtat, a unui parfum diferit, a unei senzații de responsabilitate. Deschide larg ochii și se întoarce repede spre deșteptător. E 7:20. Încă-i devreme. Au trecut de-abia câteva minute, dar ei i s-au părut foarte lungi.

„Fecioară. Pentru cei născuți în această perioadă..."

Babi se întoarce interesată spre aparatul de radio. E semnul ei. Șase septembrie. „...tranzitul lui Venus le va aduce celor îndrăgostiți momente deosebit de fericite."

Îndrăgostiți! Dar mai întâi trebuie găsit unul de care să te îndrăgostești. Nu dintr-aceia care dau bir cu fugiții și te lasă-n drum. Coboară din pat. Aude zgomote în odaia vecină, aleargă spre baie, dar Daniela i-a luat-o înainte și aproape că-i închide ușa în nas.

‒ Hai, Dani, lasă-mă să intru, e șapte și jumătate de-acum.

‒ Da, și-ai să ocupi lavoarul, ca de-obicei. Ai mai vrea. Mai așteaptă.

‒ Hai, n-o face pe cretina, îți las loc și ție.

Dani deschide ușa. Babi intră.

‒ Nu-ți ajunge scandalul de-aseară.

Daniela îi răspunde cu o grimasă, apoi se spală pe rând câte-o bucățică, fără jenă și fără a-și vorbi. Dimineața Babi până nu-și bea cafeaua este absolut inabordabilă, la fel ca și mama sa. Dar Daniela oricum face-o încercare.

‒ Cum îți pare acel care te-a însoțit aseară? Îți place?

Babi scoate un sunet bizar. Nu poate răspunde, se spală pe dinți. Se uită în oglindă la sora ei cu ochii holbați și își clătește repede gura.

‒ Să-mi placă, glumești? Ești nebună? Cum poate să-mi placă unul ca el. O fiară. Știi ce-au făcut aseară? Împreună cu prietenii lui i-au distrus mașina lui Brandelli, apoi s-a luat de Chicco și a terminat cu domnul Accado care trecea pe acolo și a vrut să-i despartă, l-a bătut și pe el. Cum poate să-mi placă unul care-și folosește capul pentru a-i lovi pe alții, nu pentru a gândi?

‒ O fi cum zici, dar nouă ne place!

‒ Vouă? Cui vouă?

‒ Mie, lui Giuli, Giovannei, Stefaniei...