Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Capitolul 40

‒ Frânează!

Babi strigă și-l strânge mai tare pe Step. Motocicleta se supune ordinului.

‒ Ce se-ntâmplă?

‒ Mama mea e acolo.

Babi îi arată Peugeot-ul Raffaellei oprit puțin mai în față lângă scările de la Falconieri. Mai sunt câteva minute până la unu și jumătate. Trebuie să-ncerce. Îl sărută pe Step pe buze.

‒ Ciao, te sun după-amiază.

Se îndepărtează aplecându-se după rândul lung de mașini parcate. Ajunsă în fața școlii se ridică lent. Maică-sa e acolo, la câțiva metri de ea, o vede foarte bine prin sticla unui Mini. Raffaella se uită la ceva în poală. Apoi ridică mâna stângă și verifică. Babi înțelege. Își face unghiile. Babi se ghemuiește după mașină, se mai uită o dată la ceas. Ar trebui să fie timpul. Se uită la dreapta în capătul străzii. Step nu mai e. Cine știe ce crede despre mine. Am să-l sun mai târziu. Își dă seama imediat că n-o va putea face. Nu are numărul lui de mobil. Nici nu știe unde locuiește. Sună clopoțelul. Primele clase apar pe scări. Un alt sunet de clopoțel. E rândul claselor a doua și a apoi a treia. Fetele mai mari. Una o privește curioasă. Babi își duce degetul la gură, făcându-i semn să tacă. Fata se uită în altă direcție. Sunt toate obișnuite cu secretele. În sfârșit e rândul clasei ei. Maică-sa e încă distrată, poate e ocupată cu vreo unghie ruptă. E momentul să plece. Babi iese din ascunziș și se amestecă cu alte fete. O salută pe una și fără a fi văzută, mai verifică o dată mașina. Raffaella n-a observat nimic. A reușit.

‒ Babi!

Pallina îi aleargă în întâmpinare. Se îmbrățișează. Babi o privește îngrijorată.

‒ Cum a fost? A descoperit ceva?

‒ Nu, totul e sub control.

‒ Ține, acestea sunt temele de azi. Am notat și interogările. Totul precis, poți să mă iei secretara ta. Dar tu, te-ai distrat?

‒ Foarte.

Babi strecoară foaia în geantă și-i zâmbește.

‒ Lasă-mă să ghicesc.

Pallina o fixează o clipă.

‒ Dejun la Euclide de pe via Stelluti. Capuccino și maritozzo cu frișcă.

‒ Ești pe-aproape. Același lucru, însă pe Flaminia.

‒ Clar! Mult mai rezervat. Precis. Apoi fuga la Fregene și sex pasional pe plajă, adevărat?

‒ N-ai ghicit!

Babi se îndepărtează zâmbindu-i.

‒ Fregene sau restul?

‒ Doar un lucru n-ai ghicit.

Urcă în mașină mințindu-și prietena și lăsând-o acolo, în fața școlii, plină de curiozitate. În realitate nu le-a ghicit pe ambele.

‒ Salut, mamă.

‒ Salut.

Raffaella se lasă sărutată pe obraz. Situația pare liniștită.

‒ Cum a fost la școală?

‒ Bine, nu m-au întrebat.

Vine și Daniela.

‒ Putem să plecăm. Giovanna a zis că de-acum încolo se întoarce pe cont propriu.

Peugeot-ul pleacă. Noutatea le-a umplut pe toate de bucurie. Nu vor mai trebui să aștepte. În timp ce stau la semaforul din piazza Euclide, Babi simte că ceva o înțeapă. Fără s-o vadă nimeni își strecoară mâna în cămășuică. Un spic auriu de grâu i s-a rătăcit prin sutien. Îl scoate și-l pune în mijlocul agendei. Îl privește o clipă. Marele ei secret. Step i-a atins sânul. Zâmbește și chiar în momentul în care se aprinde verde, îl vede. E acolo, oprit în dreapta. Flutură râzând un drapel britanic, drapelul ei. Dar când i l-a furat? Apoi își amintește lucrul cel mai important. Step e ca și Pollo și el fură. Până atunci nu s-a gândit. S-a legat cu un hoț.