Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Capitolul 38

Babi coboară treptele privind cu speranță în jur. Grupuri de băieți la capătul scării așteaptă vreo pradă nouă sau vreo cucerire mai veche. Dar niciunul din ei n-o interesează. Babi face ultimii pași. Zgomotul unei motociclete o face să-și ridice privirea. În zadar. Un rezervor roșu trece ca săgeata printre mașini. Un cuplu tânăr se îmbrățișează și se întoarce discret spre stânga. Babi îi invidiază un pic. Urcă în mașină. Mama ei e acolo, încă furioasă pentru ziua precedentă.

‒ Salut, mamă.

‒ Salut, răspunde sec Raffaella.

Babi nu primește nicio palmă, n-are pentru ce. Dar asta nu-i face mare plăcere.

Step și Pollo stau lângă plasă. Urmăresc de la margine cum se antrenează echipa lor. Alături de ei, Schello, Hook și încă niște prieteni cu pasiune pentru Lazio. Step, fără să fie văzut, ridică un pic mâneca stângă și se uită la ceas. E unu și jumătate. Degrabă se termină lecțiile. Își imaginează cum ea în mașina mamei sale, pe Corso Francia, se întoarce acasă. Mai frumoasă decât un gol de Mancini. Pollo îl fixează.

‒ Ce este?

Pollo desface brațele.

‒ Nimic, de ce?

‒ Atunci, ce dracu te uiți la mine?

‒ N-am voie?

‒ Uită-te la meci! Te-am adus pân-aici ca să te holbezi la mine?

Step se întoarce spre teren. Câțiva jucători cu veste de antrenament peste tricourile echipei își pasează rapid mingea unul altuia, în timp ce un looser în mijlocul lor încearcă s-o prindă. Step iar se întoarce spre Pollo. Îl fixează.

‒ Iarăși! Chiar nu vrei să-nțelegi!

Step îi sare în spate. Îl apucă de cap cu ambele mâini și râzând, îl trântește de plasă.

‒ Trebuie să te uiți acolo!

Îl împinge de mai multe ori.

‒ Acolo, acolo!

Schello, Hook și ceilalți le sar în spate ca să mai facă nebunii. Alți suporteri se împing între ei lângă plasă făcând zgomot. Cineva cu un ziar făcut sul în mână și cu un fluier în gură se preface a fi polițist și începe să-i lovească, chipurile, cu bastonul. Peste puțin grupul se împrăștie, suporterii fug în toate direcțiile amuzați. Step urcă pe motocicletă. Pollo sare la spatele lui și-și fac drum alunecând pe prundiș. Step se întreabă dacă Pollo a înțeles la ce se gândea mai devreme.

‒ Vai, Step, păcat...

‒ De ce?

‒ E prea târziu ca să trecem pe la școală.

Step nu răspunde. Aude cum Pollo râde la spatele lui. Apoi simte cum îl lovește într-o parte.

‒ Și să n-o faci pe turbatul cu mine, ți-i clar?

Step se apleacă înainte de durere. Da, Pollo a înțeles și, pe lângă toate, are niște pumni grei de tot.

După-amiaza trece încet pentru amândoi, fără ca ei să știe.

Babi încearcă să învețe. Răsfoiește agenda, schimbă postul de radio, deschide și închide frigiderul străduindu-se să reziste ispitei de a încălca dieta. Ajunge în fața televizorului, privește o emisiune pentru copii și mănâncă Danone cu ciocolată, după care i se face și mai rău. Cine știe dacă are numărul meu de mobil. Dar oricum aici nu prinde. Să sperăm că poate-l are pe cel de fix. Aleargă să răspundă la fiecare sunet. Dar de fiecare dată trebuie să semneze în agenda mamei numele vreuneia dintre prietenele ei. Andrea Palombi o sună pe Daniela de cel puțin trei ori. O invidiază. Telefonul sună din nou. O săgeată în inimă. Fuge pe coridor, ridică receptorul, nu poate fi altcineva decât Step. Dar, de fapt, e Palombi, a patra oară. O strigă pe Daniela implorând-o să nu stea prea mult. Câtă nedreptate pe lume. Pe Daniela o sună de patru ori, pe dânsa nici o dată. Apoi se înviorează. Un lucru e cert, după cât a alergat, precis a ars jumătate din calorii.