Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Capitolul 50

‒ Și ați câștigat?

Pollo nu-și crede urechilor.

‒ Am scos din ei două sute de euro!

‒ Jură-te! Înseamnă că tatăl lui Babi e un tip simpatic?

‒ E fantastic! Bun băiat! Îți închipui, Francesca mi-a spus că-i place tare de el.

‒ Mie mi s-a părut un mârlan!

‒ Tu când l-ai văzut?

‒ Când am fost la tine acasă ca să iau câinele.

‒ Ah, clar. Apropo, Arnold ce mai face?

‒ Mai bine nici nu se poate. Știi, el e chiar foarte inteligent. Sunt sigur că degrabă va învăța să aducă obiecte. Alaltăieri îl plimbam pe lângă casă, i-am aruncat un băț și mi l-a adus. Numai că după aceea a început să se zbenguie prin parc cu o femelă. Aleargă după toate, sărmanul, cred că Giacci l-a ținut mereu sub lacăt.

Step se oprește în fața unei uși.

‒ Am ajuns. Vezi să nu faci prostii.

Pollo îl privește nedumerit.

‒ Am făcut eu prostii vreodată?

‒ Mereu.

‒ Ah, da? Eu am venit aici doar ca să-ți fac o favoare.

Urcă la etajul al doilea. Babi e baby-sitter pentru Giulio, fiul lui Mariani, un băiețel de cinci ani cu părul blond.

Babi îi așteaptă la ușă.

‒ Salut.

Step o sărută. Ea rămâne un pic mirată să-l vadă pe Pollo. El bolmojește ceva ce trebuie să fie un „salut" și se așază imediat pe canapea lângă copil. Schimbă canalul și caută ceva mai bun decât desenele japoneze prostești. Giulio evident că începe să facă nazuri. Pollo încearcă să-l convingă.

‒ Ai să vezi, acuși încep altele mai frumoase. Desenele cu țestoase zburătoare.

Giulio îl crede. Privește și el în tăcere Il processo del lunedi, așteptând cu încredere. Babi se duce în bucătărie cu Step.

‒ Pot să știu de ce l-ai adus aici?

‒ Păi, a insistat mult. Și apoi Pollo are o slăbiciune pentru copii.

‒ Nu-mi pare deloc. Numai a venit și de-acum l-a făcut să plângă.

‒ Atunci să zicem că a venit pentru ca eu să pot sta cu tine.

O îmbrățișează.

‒ Sunt sincer cu tine, vezi. Tu trezești în mine tot ce am mai bun. Dar de ce nu ne dezbrăcăm?

O trage după sine în primul dormitor pe care-l găsește. Babi încearcă să se opună, dar până la urmă se lasă convinsă de săruturile lui. Ajung amândoi pe un pat mic.

‒ Auu.

Step își duce mâna la spate în punctul unde l-a împuns ceva. Un tanc-jucărie i-a înfipt țeava drept între omoplați. Babi începe a râde. Step îl aruncă pe podea. Eliberează patul de războinici electronici și de tot felul de componente de-ale lor. În sfârșit, liniștit închide ușa cu piciorul și se consacră total jocului său preferat. Îi mângâie părul și o sărută, mâna îi alunecă repede peste nasturii cămășuței, descheindu-i. Îi ridică sutienul și-o sărută pe pielea deschisă, gingașă, moale și roz. Apoi deodată ceva îl înțeapă în gât.