Linnea //2017

Cap 8. Laila este sora ta ?

          ,, Laila este sora ta ? "

         Pe holurile școlii, ca de obicei idioții ăstea se comportă ca și cum am fii pe stradă. Numai râsete, delicvenți ce necăjesc tocilarii, unii chiar se și bat... iar eu ca de obicei, singură. Nu mă deranjează faptul că sunt singură, ba chiar este un punct în plus pentru mine. Nu am nevoie de cineva care să stea tot timpul pe capul meu zicându-mi la ce film s-a uitat el/ea ultima dată, sau să îmi povestească despre relați amoroasă a altuia. În școala aceasta, nu sunt deloc elevi cu care aș vrea să fiu prietenă. Toți sunt niște retardați care cred că să te distrezi înseamnă să bați un tocilar sau să bârfești pe cineva într-un colț. Plus de asta, se mai cred și interesanți. Ce mai specimene...

             — Ou, Lin ! Se aude o voce enervantă din spatele meu.

       Mă opresc dintr-o dată și înjur de toți sfinți din cauza că idioata asta, iar a venit să mă chicălească.

              — Linnea. O corectez eu întorcându-mă în spre ea și adresându-i un zâmbet fals. 

          Cine este în fața mea chiar acum ? Camelia. Cea mai enervantă fată din toată școală, mai exact, diva școlii. Fata ce poate învârti pe degete orice băiat din cauza frumuseți ei total naturale, caracterul de pițipoancă și abilitățile sale în arta sexuală. S-a zvonit odată că s-a culcat cu o fată, iar acea tipă a fost satisfăcută mai bine ca de un băiat. Partea ciudată este că ea chiar se laudă cu asta !

              — Cum spui tu, Lin ! Știi ce am auzit ? Mă întreabă ea entuziasmată.

              — Știi că nu îmi pasă ? O întreb cu acelaș entuziasm fals.

             — Am auzit că s-a despărțit Marc de tine ! Sau, mai bine spus, te-a lăsat pentru nimeni alta decât Laila !! Rostește ea încă entuziasmată.

                  — Asta nu este deloc traba ta, Camelia !

                — Oh, ba da, este ! Știi de ce ? Și asta este chiar amuzant, se prea poate ca Laila să fie sora mea și voiam să te întreb : cum este să fii lăsată pentru o Williamster ? Mă întreabă zâmbind victorios.

                  — Laila este sora ta ? O întreb arcuind o sprânceană. Oh, cum de nu mi-am dat seama ? Sunteți aproape identice ! Acelaș caracter de rahat și vocabular de incultă. Nici ea nu avea nimic în cap când s-a cuplat cu Marc, așa cum nici tu nu ai în al tău, ăăă... tot timpul ! Rostesc eu cu un zâmbet pe buze, iar entuziasmul pe care îl avea ea, îl am eu acum. Un entuziasm fals, bineînțeles.

            Aceasta pufnește nersoasă și își dă ochii peste cap.

               — Te crezi mare și tare, nu ? Când o să accepți că familia mea este mult mai bună decât a ta ? Afacerile părinților mei sunt mult mai cunoscute decât alor tăi, numele familiei mele este mult mai cunoscut decat a alor tăi, EU sunt și o să fiu mult mai deșteaptă decât o să fii tu vreodată ! Mereu eu o să fiu sus, iar tu o să stai jos. Mereu ! Rostește ea apropriindu-se amenințător de mine, dar nu mă impresionează deloc.

                 — Încă nu ai renunțat la faza cu afacerile familiei ? Dragă Camelia, nici acum nu ți-au spus părinții că acum doi ani de zile, au venit la noi acasă și au cerut părinților mei aproape în genunchi să vă scoată firma din faliment ? Tatăl și mama ta nu au avut destui neuroni pentru a o face chiar ei, așa că au venit la părinții mei. După ce vi-au  scos firma din rahatul în care au pus-o ai tăi, nerecunoscătorii tăi părinți au întors spatele familiei mele fără măcar să spună un amărât de ,, mersi " ! Tot ce aveți este mulțumită părinților mei ! Și noi vă scoatem ochii cu asta ? Nu ! Dar crede-mă drăguță, cu puțin efor chiar și eu aș putea să vă ruinez toate afacerile și să le preiau eu după care să vă arunc pe voi afară în curu gol. Mai ești mare în gură ? Rostesc eu cu un aer de învingătoare.