Linnea //2017

Cap 89. Știi ? Încă nu îmi vine să cred că facem asta

        ,, Știi ? Încă nu îmi vine să cred că facem asta "

    — Nu ai dreptul să ne faci asta, ai înțeles ? Întreabă Isabella furioasă.

     — Mă părăsești pentru asta ? Întreabă și Alexandra.

    — Să îmi trimiteți mesaje și invitație la nuntă ! Ne roagă Dimitri fericit.

      — Și nouă ! Alex și Medison îl susțin.

     De parcă cei ce ne vor răul nici nu ar fi existat, eu și Andreas ne facem bagajele cât de repede putem. Nu îmi vine să cred că facem asta până la urmă ! Eu și Andreas o să plecăm împreună. Cine ar fi crezut ?!

     — Linnea, nu pleci nicăieri ! Îmi spune femeia pe care am numit-o ,, mamă " tot acest timp.

      — Mama ta are dreptate ! Unde crezi că te duci ?

      — Ea nu este mama mea așa cum nici tu nu ești tatăl meu ! Eu nu sunt mașinăria voastră care să vă aducă faimă și bani. Nu mai sunt. Rostesc eu fără să-i privesc și închizându-mi ultima valiză.

       — Ce tot spui acolo ? O face el pe prostul.

       — V-am auzit când ați vorbit în bucătărie zilele trecute ! Ce crezi ? Nu-mi pasă ! Ba chiar, asta mi-a dat un impuls mai mare să dispar de aici.

    Îmi dau bagajul jos din pat și inspir lung.

      — Ai terminat ? Mă întreabă Andreas ridicându-și și el bagajul.

     Dau afirmativ din cap, după care mă duc să-l îmbrățișez pe Dimitri care pare extrem de fericit. Mă strânge și el în brațe și îmi freacă spatele cu palmele lui mari.

     — Fii fericită, da ? Îmi șoptește el, iar eu dau afirmativ din cap. Sunt mândru de tine.

    Îmi lasă un sărut lung pe obraz, iar asta îmi dă mai multă putere să continui asta. Știind că câteva persoane sunt de partea noastră este ceva foarte important pentru mine și cred că pentru Andreas la fel.

   După ce rupem îmbrățișarea, mă duc la Alex și Medison și fac acelaș lucru. Îi strâng pe amândoi în brațe, iar ei mă felicită pentru decizia luată. Acum mult timp nu mă așteptam la asta de la Alex, dar se pare că el m-a iubit din todeauna însă nu a vrut să îmi arate. Cred că din cauza că eram un copil și să nu mi se urce la cap.

     — Să ai grijă, da ? Alex vrea să se asigure.

     — O să vă trimit mesaje ! Multe ! Chicotesc eu.

    Acesta îmi lasă un sărut lung pe obraz, iar Medison la fel. În momentul în care rupem îmbrățișarea, îl văd pe Dimitri cum dă mâna cu Andreas.

    — Dacă mi-o mai rănești, jur că te omor, tipule ! Nu uita că noi trei ți-o lăsăm ție în protecție ! Îi atrage Dimitri atenția amuzat.

     — Stai calm, așa ceva nu o să se mai întâmple ! Promit. Chicotește el.

     — Cred că o să leșin, dramatizează Alexandra.

        Poți să și mori că nu ne supărăm !

     — Sper că îți dai seama că dacă pleci, renunți la tot ! Familie, muncă... Tot ! Îi spune Isabella.

      — Alex, Medi ?

     Andreas îi îmbrățișează și pe ei în timp ce eu îl sărut pe Romeo care a alergat în spre mine.

    — Nu o să-l mai vezi niciodată pe Romeo ! Continuă Isabella.

     — Sunt sigur că fostul tău iubit o să fie bucuros să știe unde ești ascunsă cu fiul său ! Și o să-l ajut la proces cu tot ce pot, ca să obțină acea custodie fiindcă Romeo merită mult mai mult decât tine care vrei să-i distrugi copilăria cum ai făcut cu a mea ! Îi zâmbește Andreas fals.

      Romeo întinde mâinile în spre el, iar șatenul meu îl ia în brațe și îl sărută promisându-i că se vor vedea curând. După ce ne-am luat la revedere de la cei ce merită, Andreas mă ia de mână și coborâm amândoi treptele.

     Așa zișii mei părinți încerc să ne optească, la fel și Isabella cu Alexandra, dar în zadar. Când ieșim afară, Andreas trântește cu putere ușa, iar în jurul nostru se aștearnă liniștea ce îmi lipsea.

      — Și uite cum liniștea domnește din nou ! Chicotește el.

      — Și ? Unde mergem ? Îl întreb zâmbind și apropriindu-mă mai mult de el.

       — Eu zic să mergem mai întâi la mine acasă unde să stăm până ne găsim un apartament în alt oraș. Propune el zâmbind larg. În maxim o săptămână rezolv totul.

      — Știi ? Încă nu-mi vine să cred că facem asta...

      — Trebuia s-o facem acum mult timp, iubire. Îți promit că nu o să mai fiu un papă lapte cum presupun că mă credeai... O să fiu exact așa cum vrei tu ! Rostește el privindu-mă în ochi.

      — Dar ești deja, prostuțule ! După ceea ce ai făcut azi, clar nu ești un papă lapte ! Îi zâmbesc eu.

     Acesta îmi lasă un sărut lung pe buze, iar eu îmi pun capul la pieptul său fiind atentă la drum. Dacă acesta este un vis, clar nu vreau să mă mai trezesc ! O să plec cu el ! Cu nebunul meu...

      Dacă tot spuneați să o postez azi :)

   Întrebare : Cum vi s-a părut cartea până acum ?